Fara nici o indoiala si cu mahnire recunosc ca toti suntem infectati cu acest microb ce se dezvolta proportional cu delasarea noastra, si anume: pacatul. A devenit deja o boala cronica pe care nu o tratam, iar lumea ce ne inconjoara nu face altceva decat sa grabeasca paralizia sistemului imunitar si a anticorpilor ce ar putea sa ne imbunatateasca starea sanatatii sufletesti si trupesti.
Aceasta paralizie si delasare reprezinta efectul modei la care trebuie sa ne adaptam. A nu fi la moda inseamna prostie pentru ceilalti, insa iertati-ma ca spun: prostia nu este lipsa vointei, ci sa te lasi pe mana altora fara sa te intrebi daca te reprezinta imaginea care-ti este impusa spre a place altora.
Un mare politician francez, Jean Monett spunea ca exista doua categorii de oameni: cei care vor sa faca ceva in viata si cei care vor sa fie cineva in viata! Din pacate cei mai multi dintre noi au cazut in ispita de a fi cineva in viata… Daca ni se par de cele mai multe ori demodate cuvintele Evangheliei ("cel ce se va smeri, pe sine se va inalta"), atunci haideti sa ne inchipuim ca ar fi o balanta aceste doua categorii: "a face" ceva - "a fi" cineva. Cand nevoia de "a fi" este mai mare decat nevoia de "a face", se produce acel dezechilibru ce duce de cele mai multe ori la sindromul de “mandrie acuta cu metastaza in depresie. Si daca mandria isi face cuib in inima noastra, suntem in imposibilitatea de a primi pe Hristos.
Smerenia - antidotul mandriei - este intr-adevar o virtute si o traire ce atrage Harul Sfantului Duh in sufletul omului, insa dobandirea ei consta in cunoasterea de sine. Cunoscandu-ma stiu ce vreau, ce sunt si unde vreau sa ajung… Ar fi bine sa vreau sa ma vindec de pacat vazand ca-s pacatos si sa incerc sa ajung la Tine, Doamne!
Toti ne plangem de faptul ca nu avem timp desi incercam sa ne sustragem de la cat mai multe obligatii, toti ne simtim obositi cu toate ca incercam sa ne relaxam ori de cate ori avem ocazia… Ce-i de vina? Uitandu-ma la mine observ ca pricina este lipsa iubirii!!! Nu iubesc ce sunt- caci nu sunt multumit de mine insumi in adancul sufletului; nu ma satisface ce am -ca din obisnuinta cu ele isi pierd valoarea lucrurile avute. Mi-e greu sa iubesc pentru ca nu stiu sa traiesc pretuind viata si observand minunile din jurul meu, harul din sufletul meu si sentimentul ce-mi cuprinde inima atunci cand ma bucur…Pagannini spunea ca nimic nu este mai minunat ca sunetul unei chitare, decat daca sunt doua; iar eu transpun la ceea ce ziceam si adaug: nimic nu-i mai frumos ca o inima ce iubeste, decat daca sunt doua!!
Parintele Galeriu spunea ca "pacatul este lipsa iubirii!" si acesta este leacul tuturor bolilor: a iubi! Vindecarea vine prin tranformarea fiintei noastre din binefacerile ei; dar trebuie sa recunoastem ca suntem bolnavi, caci nu iubim. Si atunci cand incepem si noi sa iubim, constientizam ca existam, ne bucuram de frumos si impartasim celorlalti cu cuvinte sarace bogatia nevazuta a Iubirii. In limba germana cuvintele "sfant" si "sanatos" au aceeasi radacina, oare intamplator sanatatea sufleteasca influenteaza sanatatea trupeasca? Poate ca orice suferinta este o lipsa de credinta…
Sfintii nu au facut altceva decat sa iubeasca curat pe Dumnezeu, traind in libertatea provenita din despartirea de pacat. Cand ii cinstesc pe ei ma impartasesc din bucuria lor; si cand ma impartasesc din bucuria lor, ma trezesc la viata adevarata. Faptul ca avem atat de multi Sfinti demonstreaza dorinta de a trai, de a sluji, de a se jertfi a poporului roman pentru Hristos.
Si nu uitati ca "Dumnezeu este iubire" dupa cum spune Sf. Ap. si Evanghelist Ioan, si El ne invata cum sa traim, cum sa slujim si cum sa ne jertfim.
Arhim. Siluan Visan
