Invierea
Mihai Eminescu
Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii,
Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;
Un singur glas ingana cuvintele de miere,
Inchise in tratajul stravechii evanghelii.
C-un muc in maini mosneagul cu barba ca zapada,
Din carti cu file unse norodul il invata
Ca moartea e in lupta cu vecinica viata,
Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.
O muzica adanca si plina de blandete
Patrunde tanguioasa puternicile bolti;
“Pieirea, Doamne Sfinte, cazu in orice colt,
Inveninand pre insusi izvorul de viete.
Nimica inainte-ti e omul ca un fulg,
S-acest nimic iti cere o raza mangaioasa,
In palcuri sunatoare de plansete duioasa
A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg.
Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala
Si negrul intuneric se sperie de soapte,
Douasprezece pasuri rasuna, miez de noapte,
Deodata-n negre ziduri lumina da navala.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie,
Colo-n altar se uita si preoti si popor,
Cum din mormant rasare Christos invingator
Iar inimile toate s-unesc in armonie:
Cantari si laude naltam,
Noi, Tie Unuia,
Primindu-L cu psalme si ramuri
Plecati-va neamuri,
Cantand Aleluia!
Christos a inviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte calcand-o,
Lumina ducand-o
Celor din morminte!
Pe cruce
Vasile Voiculescu
Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozava
Palea curata-i frunte ce-o sangerase spinii
Pe stancile Golgotei tot cerul Palestinii
Parea ca varsa lava.
Si chiar in clipa mortii hulira carturarii
Cu fierea otelita il adapau strajerii…
Radea cu hohot gloata cu spasmele durerii
Si-l ocarau talharii.
Zdrobita, la picioare-i zacea plangand Maria
Si-adanc zbucnea blestemul din inima-i de mama
Alaturi Magdalena, in lunga ei marama,
Tipa vazand urgia.
Departe ucenicii priveau fara putere…
N-aveau decat sa fuga in lumea cea pribeaga
Cu el se naruise nadejdea lor intreaga
Si fara mangaiere.
Tarziu, porni multimea in palcuri spre cetate
Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite
Trecura fariseii cu fetele smerite
Si barbile-argintate.
Maslini fara de frunze dormeau mocnind pe coaste
In vale, ca-ntr-o pacla, dormea Ierusalimul,
Pe cruce somnul mortii dormea de-acum sublimul
Iisus, vegheat de oaste.
Imn al Invierii
Valeriu Gafencu
Va cheama Domnul slavei la lumina,
Va cheama mucenicii-n vesnicii,
Fortificati biserica crestina
Cu pietre vii zidite-n temelii.
Sa creasca-n inimile voastre
Un om nascut din nou armonios,
Pe sufletele voastre sa se-mplante
Pecetea Domnului Iisus Hristos.
Un clopot tainic miezul noptii bate
Si Iisus coboara pe pamant;
Din piepturile noastre-nsangerate
Rasuna Imnul Invierii sfant.
Veniti crestini, luati lumina
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniti flamanzi, gustati din cina,
E nunta Fiului de Imparat.
Rosarium
(Figlia del Tuo Figlio)
Cezar Ivanescu
! oasele-ti le dezgropara
si-mi le aratara mie
ca de-acum sa nu-mi mai para
Maica mea ca esti tot vie,
intr-un hirb te adunara
sa mai spele-o data mortul
ca sa nu-mi mai pari Fecioara
sa stiu ca-ai murit cu totul !
! parul tau ca parul numa
si incolo oseminte,
sa ma-ngrozeasca de-acuma
Mama, minurile-ti sfinte,
fata ta, curata fata,
doar o teasta care ride,
ca sa-mi inspaiminte viata
plamada de vise hide !
! vrut-au vrut ca sa ma faca
sa cred ca tu esti ca Moartea
Maica mea, la ingeri draga
vecinic vie si departea,
ochii care-ti stau a plinge
cum ar fi putut sa-ti moara?
raza lor nu se va stinge
Tu, de-a pururea Fecioara !
! carnea mea singera iara
numai singele ma-ngina
sufletul mi-l torturara
sa cred ca esti doar tarina,
doar sudori de singe-asuda
fruntea-mi, crunta mi-i privirea,
cum sa cred ca-ntreaga-ti truda
si a unei vieti iubirea
cum sa cred ca-s doar tarina
si un galban pumn de oasa,
Maica mea cu alba mina
si cu umere frumoasa?
trupul de abia-mi se tine
ros de singe ca un bot ii
Maica-a mea eu cred in tine
si nu cred ca morti sint mortii !
! de aceea ma rog tie,
plinsul ochii mei mi-i strica
vino, Fecioara Marie,
vino-n trupul tau de Fiica,
vino si-mi saruta gura
trupul meu de rana striga,
du-mi pe bratele-ti faptura
sfinta Maica-a mea si Fiica !
www.romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com