Licențierea prostiei

Moda facultăților particulare a dat posibilitatea să-și "completeze" studiile și acelora care nu visau, pe vremea lui Ceaușescu, mai departe de o școală profesională. După revoluție, a dat ambâțul în ei. Ofuscați că vecinul, colegul lor de școală e inginer, profesor sau jurist, au hotărât să arate că și ei pot, chiar dacă abia silabiseau și noțiunea de carte le era străină.

Am preluat din Occident moda facultăților particulare. Sigur, am preluat doar fațada pentru că era prea greu să pătrundem și esența. Facultăți care au funcționat ani de zile fără licență de la Ministerul Învățământului, subiectele unor scandaluri privind diplome false și alte șmecherii, continuă să existe și azi și să scoată zeci de mii de absolvenți pe an. Din care majoritatea nu-și găsește de lucru în nici un domeniu, ca să nu mai vorbim despre domeniul absolvit. Acesta este absurdul, să vrei și să ai studii superioare, chiar atunci când nu poți să-ți aduci aminte nici ce școală ai terminat, darămite să mai și știi ceva din cunoștințele pe care se presupune că le-ai asimilat acolo.

După distrugerea învățământului de către clasa politică (cu largul concurs al celor care își doreau o diplomă universitară în orice condiții), prin nesancționarea acestor facultăți particulare care nu aveau nici în clin nici în mânecă cu un sistem de învățământ serios și performant, a urmat și declinul facultăților de stat. Puse în fața lipsei de studenți, care din cauza condițiilor grele de admitere fugeau spre universitățile private mult prea permisive, au fost și ele nevoite să coboare ștacheta în fiecare an, pentru ca să continue să existe iar profesorii să aibă catedre. În acest fel am ajuns azi la distrugerea, aproape totală, a învățământului universitar, care scoate licențiați pe bandă rulantă. Dar nu mai scoate specialiști.

Faină găselnița asta, cu facultăți câtă frunză și iarbă! Seamănă cu puzderia de magazine de la colțul străzii, sau crâșmele din cartier. Vânzare de iluzii la negru. Apariția acestor școli fără cunoștințe a stins invidia existentă, înainte de 1990, printre părinții care plângeau: "Al tău a luat? Al meu e, vai! steaua lui". Orice loază, indiferent dacă a învățat în liceu sau a frecat menta pe la cluburi și discoteci, dacă a luat bacul a "nșpea" oară mai trăgând cu ochiul la colegul din față, mai având veșnicul noroc, își face dosărelul, se duce cu el frumușel la Facultatea de "nuconteazăcare", situată în Dealul Ploii sau în Cucuieții Veseli. Și, peste patru ani, flutură arogant diploma. Este LICENȚIAT. Habar nu are ce a terminat, își scrie numele cu greu, nu știe să spună măcar o propoziție simplă fără să violeze limba română, dar are pretenții. Este absolvent de facultate, vrea slujbă de birou, salariu mare, mașină bengoasă și "smartfon". Iar dacă tata are ceva pile pe la vreo instituție de stat, îl regăsești acolo, pătruns de importanța a "cine sunt eu", capabil să urle la cetățeanul care îndrăznește să-l deranjeze.

Nenorocirea e mai mare decât atât. Moda facultăților particulare a dat posibilitatea să-și "completeze" studiile și acelora care nu visau, pe vremea lui Ceaușescu, mai departe de o școală profesională. După revoluție, a dat ambâțul în ei. Ofuscați că vecinul, colegul lor de școală e inginer, profesor sau jurist, au hotărât să arate că și ei pot, chiar dacă abia silabiseau și noțiunea de carte le era străină. Iar facultățile private, adevărate paradisuri universitare sau fabrici de diplome, le-au îndeplinit visul. Reprezentanți ai clasei muncitoare de mecanici, sculeri matrițeri, oieri și alte meserii oneste, supărați că un cizmar a ajuns președinte iar ei rămăseseră executanți la munca de jos, s-au bucurat că în democrația originală din România se pot inventa diplome pentru toată lumea, la Facultăți gen Popândăul din Vale. Și că au ajuns (cred ei!) în rândurile intelectualilor, pe care i-au urât în comunism. Azi au masterate, doctorate iar unii dintre ei ne conduc, chiar, țara. Vorbesc și scriu agramat dar se pot lăuda în CV că au fost deputați, senatori, miniștri sau eurodeputați.

Le-aș putea spune acestora că o diplomă nu valorează nimic, câtă vreme nu este însoțită și de dovada cunoștințelor acumulate. Dar ce rost are?! Se vede treaba, din demnitățile și funcțiile pe care le ocupă, că sfatul meu este nul. Nu mai este valabil principiul după care am crescut, "cine are carte, are parte". Cu certitudine, însă, pot să afirm: dacă nu se vor naște minți luminate, care să repună învățământul în locul cuvenit, proștii licențiați ne vor distruge lumea. SURSA

 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Incendiu violent într-o gospodărie, peste 20 de vaci salvate de vecinul care a sunat la 112! - FOTO

Tuesday, 10 February 2026

Un incendiu violent s-a produs, marți seară, într-o gospodărie din localitatea Tudora. Acoperișul unei case a fost cuprins de flăcări. Alarma a fost dată de un vecin, care a observat i...

VOCEA TA: ”Bunicul meu nu mai este aici să se apere!”

Tuesday, 10 February 2026

Astăzi simt nevoia să vorbesc despre bunicul meu, Toma Burdulea, care a fost preot și care a plecat dintre noi acum șase luni. Nu pentru a convinge pe cineva, ci pentru a spune adevărul așa cum ...

AJPIS Botoșani: Plăți de peste 35 milioane de lei pentru alocații, indemnizații de creștere a copilului și stimulent de inserție

Tuesday, 10 February 2026

Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Botoșani a virat fondurile necesare pentru plata principalelor beneficii de asistență socială aferente lunii ianuarie 2026, destinate un...