Am preluat din Occident moda facultăților particulare. Sigur, am preluat doar faÈ›ada pentru că era prea greu să pătrundem È™i esenÈ›a. Facultăți care au funcÈ›ionat ani de zile fără licență de la Ministerul Învățământului, subiectele unor scandaluri privind diplome false È™i alte È™mecherii, continuă să existe È™i azi È™i să scoată zeci de mii de absolvenÈ›i pe an. Din care majoritatea nu-È™i găseÈ™te de lucru în nici un domeniu, ca să nu mai vorbim despre domeniul absolvit. Acesta este absurdul, să vrei È™i să ai studii superioare, chiar atunci când nu poÈ›i să-È›i aduci aminte nici ce È™coală ai terminat, darămite să mai È™i È™tii ceva din cunoÈ™tinÈ›ele pe care se presupune că le-ai asimilat acolo.
După distrugerea învățământului de către clasa politică (cu largul concurs al celor care îÈ™i doreau o diplomă universitară în orice condiÈ›ii), prin nesancÈ›ionarea acestor facultăți particulare care nu aveau nici în clin nici în mânecă cu un sistem de învățământ serios È™i performant, a urmat È™i declinul facultăților de stat. Puse în faÈ›a lipsei de studenÈ›i, care din cauza condiÈ›iilor grele de admitere fugeau spre universitățile private mult prea permisive, au fost È™i ele nevoite să coboare È™tacheta în fiecare an, pentru ca să continue să existe iar profesorii să aibă catedre. În acest fel am ajuns azi la distrugerea, aproape totală, a învățământului universitar, care scoate licenÈ›iaÈ›i pe bandă rulantă. Dar nu mai scoate specialiÈ™ti.
Faină găselniÈ›a asta, cu facultăți câtă frunză È™i iarbă! Seamănă cu puzderia de magazine de la colÈ›ul străzii, sau crâÈ™mele din cartier. Vânzare de iluzii la negru. ApariÈ›ia acestor È™coli fără cunoÈ™tinÈ›e a stins invidia existentă, înainte de 1990, printre părinÈ›ii care plângeau: "Al tău a luat? Al meu e, vai! steaua lui". Orice loază, indiferent dacă a învățat în liceu sau a frecat menta pe la cluburi È™i discoteci, dacă a luat bacul a "nÈ™pea" oară mai trăgând cu ochiul la colegul din față, mai având veÈ™nicul noroc, îÈ™i face dosărelul, se duce cu el frumuÈ™el la Facultatea de "nuconteazăcare", situată în Dealul Ploii sau în CucuieÈ›ii Veseli. Și, peste patru ani, flutură arogant diploma. Este LICENÈšIAT. Habar nu are ce a terminat, îÈ™i scrie numele cu greu, nu È™tie să spună măcar o propoziÈ›ie simplă fără să violeze limba română, dar are pretenÈ›ii. Este absolvent de facultate, vrea slujbă de birou, salariu mare, maÈ™ină bengoasă È™i "smartfon". Iar dacă tata are ceva pile pe la vreo instituÈ›ie de stat, îl regăseÈ™ti acolo, pătruns de importanÈ›a a "cine sunt eu", capabil să urle la cetățeanul care îndrăzneÈ™te să-l deranjeze.
Nenorocirea e mai mare decât atât. Moda facultăților particulare a dat posibilitatea să-È™i "completeze" studiile È™i acelora care nu visau, pe vremea lui CeauÈ™escu, mai departe de o È™coală profesională. După revoluÈ›ie, a dat ambâÈ›ul în ei. OfuscaÈ›i că vecinul, colegul lor de È™coală e inginer, profesor sau jurist, au hotărât să arate că È™i ei pot, chiar dacă abia silabiseau È™i noÈ›iunea de carte le era străină. Iar facultățile private, adevărate paradisuri universitare sau fabrici de diplome, le-au îndeplinit visul. ReprezentanÈ›i ai clasei muncitoare de mecanici, sculeri matriÈ›eri, oieri È™i alte meserii oneste, supăraÈ›i că un cizmar a ajuns preÈ™edinte iar ei rămăseseră executanÈ›i la munca de jos, s-au bucurat că în democraÈ›ia originală din România se pot inventa diplome pentru toată lumea, la Facultăți gen Popândăul din Vale. Și că au ajuns (cred ei!) în rândurile intelectualilor, pe care i-au urât în comunism. Azi au masterate, doctorate iar unii dintre ei ne conduc, chiar, È›ara. Vorbesc È™i scriu agramat dar se pot lăuda în CV că au fost deputaÈ›i, senatori, miniÈ™tri sau eurodeputaÈ›i.
Le-aÈ™ putea spune acestora că o diplomă nu valorează nimic, câtă vreme nu este însoÈ›ită È™i de dovada cunoÈ™tinÈ›elor acumulate. Dar ce rost are?! Se vede treaba, din demnitățile È™i funcÈ›iile pe care le ocupă, că sfatul meu este nul. Nu mai este valabil principiul după care am crescut, "cine are carte, are parte". Cu certitudine, însă, pot să afirm: dacă nu se vor naÈ™te minÈ›i luminate, care să repună învățământul în locul cuvenit, proÈ™tii licenÈ›iaÈ›i ne vor distruge lumea. SURSA
