”Nu există misiune şi demnitate mai înaltă decât cea de învăţător.  Însuşi Mântuitorul a împlinit la modul desăvârşit această slujire. Profesia aceasta este o lucrare din dragoste spre mai multă dragoste, căci pe măsură ce dragostea învăţătorului, a profesorului, se revarsă în sufletul învăţăcelului, face să crească în el o dragoste – răspuns; ele se întreţin reciproc, menţinând cele două suflete într-o strânsă comuniune”, transmite părintele Teodor Ciurariu la plecarea în veșnicie a profesoarei Brândușa Neamțu.

Familia Vasile și Brândușa Neamțu a înţeles complexitatea şi nobleţea acestei profesiuni, cu care s-au identificat, spune părintele Teodor Ciurariu.

Au stăruit în a sădi în generaţiile de elevi pe care i-a educat bucuria cunoaşterii, sporind capacitatea lor de a-şi rezolva îndoielile şi neliniştea, de a nu fi lăsaţi pradă ignoranţei, spiritului obtuz şi obscurantismului. Şi-au iubit elevii ca niște părinți pătrunzând în sufletul lor cu discreţia omului înţelept şi iscusit.

”Îşi fascinau elevii, dincolo de multitudinea informaţiilor şi a tactului pedagogic, cu glasul, cu vorbele şi cu gesturile lor pline de eleganţă, cu fineţea sufletelor lor iubitoare. Prin spiritul lor bogat, deschis, autentic, responsabil şi, mai ales, generos au exercitat asupra elevilor o puternică influenţă formativă. Prin tot ce a spus şi a făcut în spirit creator, i-a pregătit pe elevi pentru viaţă. Ştiut este faptul că educaţia primită în clasele I-IV rodeşte în inimile copiilor întreaga lor existenţă”, arată părintele din Dorohoi.

”Doamna profesor Brândușa, domnul învățător Vasile Neamțu au lăsat în urmă o viață demnă pe pământ, au lăsat copiii educați, nepoți, rude si prieteni. Printre prieteni (deși mai mic de ani) mă număr și eu ca cel care am fost colegi în cancelarie pentru câtva ani și de la care am învățat lucruri foarte frumoase și importante care nu se învață în scoli sau la facultate, ci la școala vieții”, a încheiat pr. Teodor Ciurariu.

Dumnezeu să o odihnească în pace!