”În urmă cu ani pereche, 88, în 15 decembrie, venea pe lume, într-o casă de gospodari, un prunc. Se năștea la Ibănești, în plasa Herței, județul Dorohoi, cel dintâi copil în acest neam de oameni ai pământului, care a mai dat și alte mărgăritare seminției românești”, scrie Grigore Ilisei despre Dionisie Vitcu, un talent unic, cu o carieră de excepție în teatrul și filmul românesc.
Nu ai cum să nu îl recunoști! Timbrul vocal al actorului plecat dintr-un sat din Botoșani și-a făcut loc de multe decenii în tezaurul de aur al teatrului românesc. Actorul Dionisie Vitcu a rămas până astăzi acel țăran cu vorba molcom-moldovenească, cu portul și ținuta de om cumpătat, toate moștenite din familia și locul care l-au plămădit.
Dionisie Vitcu a studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "Ion Luca Caragiale" din București, la clasa prof. Constantin Moruzan, Ion Cojar, Radu Penciulescu (1959-1963). A debutat scenic în anul 1963 cu rolul Cercetaș din piesa "Noaptea e un sfetnic bun", de Alexandru Mirodan, în regia lui Cornel Todea, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, teatru în care va rămâne până în 1967. Începând din anul 1968, a fost actor al Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași până în anul 1992.
Cel mai cunoscut rol este cel al lui Guliță din filmul "Cucoana Chirița" (1986), în regia lui Mircea Drăgan, film în care a jucat alături de mari nume ale filmului românesc ca Dem Rădulescu, Draga Olteanu Matei, Ileana Stana Ionescu, Jean Constantin, Ștefan Tapalagă, Cezara Dafinescu, Rodica Popescu Bitănescu, Adrian Păduraru, Iurie Darie etc.
În anul 1990 devine cadru didactic la Universitatea de Arte "George Enescu" din Iași, ajungând până la gradul didactic de conferențiar. În anul 2004 a obținut titlul științific de Doctor în științe umaniste al Universității Al. I. Cuza, calificativ "Magna cum laude", cu teza de doctorat: "G. Ciprian – Dramaturg și romancier între "mister" și "absurd", sub îndrumarea prof. univ. dr. Liviu Leonte.
Din anul 2006 a revenit pe scena Teatrului Național din Iași.
Senatul UNITER i-a acordat Premiul pentru întreaga activitate, în semn de prețuire pentru cariera de excepție nu doar în teatru, ci și în filmul românesc.
"Am avut o copilărie frumoasă. Eu m-am născut în România Mare, în Regat și muncile câmpului, întâmplarile cu animalele din curte, din casă, le țin minte. Jucăriile noastre "ecologice" erau pisicii mici, cățeii, mieii. Noi trăiam împreună cu ei. Iarna îi aduceam în casă ca să nu înghete, să nu răcească. Ne trezeam dimineață cu un pui acolo, care ne suflă. Era ceva deosebit. Pe urmă erau muncile agricole de la care părinții noștri nu ne scuteau. Ne luau la prășit, la secerat și prindeam aceste lucrări chiar în vacanță. Mama ne lua peste tot chiar dacă uneori era foarte cald, ne era sete, plouă, tună sau fulgeră. Și ne spunea: Să învățati carte, să trăiți mai bine decât noi! Sigur, noi nu prea întelegeam atunci, dar acuma la maturitate îmi dau seama. Toată copilăria mea, toată adolescența mea am făcut pe jos drumurile de la Ibănești la Dorohoi. Vreo 12 kilometri. Și mama îmi arăta Liceul "Anastasie Bașotă" de la Pomârla, care se vedea de departe, și îmi spunea că acolo voi învăța carte", își amintește Dionisie Vitcu într-un interviu.
La împlinirea celor 88 de ani, îi urăm actorului Dionisie Vitcu La mulți ani cu sănătate, împliniri sufletești și oameni buni alături!