Povestiri cutremurătoare, realităţi incredibile trăite de botoşănenii de lângă noi, cei pe care nu-i ascultăm suficient, deÅŸi ceea ce au pătimit ei reprezintă pagini de istorie vie, aÅŸa cum nu poÅ£i găsi în vreo carte.
Domnul Mitel Panaite din Tudora, este locotenent în retragere ÅŸi a împlinit Duminică, 25 septembrie, nici mai mulÅ£i nici mai puÅ£ini decât 101 ani. 

Impresionează prin aspectul său plăcut, prin vorba domoală dar perfect potrivită, o veselie reÅ£inută, o umbră de tristeÅ£e ce se transformă în mânie, pe măsură ce se derulează amintirile. 

Mitel avea 25 de ani când a fost încorporat ÅŸi cântărea 80 de kilograme. Când, după 9 ani de război, s-a întors acasă, avea o greutate de doar 38 de kilograme, fusese rănit de două ori ÅŸi Å£inut prizonier mai bine de doi ani în Siberia. 

Prima oară a fost rănit la Odesa, când a auzit proiectilul venind spre el ÅŸi a avut inspiraÅ£ia să se ferească la timp. A scăpat cu o rană pe partea stângă a corpului – "de sus până jos". "O schijă a intrat în mine, a rupt trei coaste ÅŸi s-a oprit la o pieliţă distanţă de inimă. Am fost operat la Curtea de ArgeÅŸ de un doctor colonel, care mi-a spus că am avut un foarte mare noroc să scap cu viaţă", explică veteranul. După doar trei luni de concediu medical ce i-a permisă să-ÅŸi vadă familia, nenea Mitel s-a întors pe front, unde, la Cotu Donului mai exact, a fost rănit a doua oară, fiindu-i afectate mâinile. 

Însă nu pare atât de supărat pe rănile sale, chiar dacă toată viaÅ£a a rămas cu mici probleme pe partea stângă a corpului, cât pe ceea ce ne-au făcut ruÅŸii nouă românilor: "ne-o înÅŸelat ruÅŸii, asta o făcut. Am primit ordin de la ai noÅŸtri că de pe 23 august suntem cu armata rusă ÅŸi deci întoarcem armele, iar ei au luat deoparte tunurile, ne-au spus să ne încolonăm ÅŸi să ne deplasăm o leacă mai încolo, ca să ne organizăm altfel, ÅŸi uite aÅŸa, încet, încet , ne-au urcat într-un tren – eram 80 de oameni într-un vagon - ÅŸi ne-au dus în Siberia", povesteÅŸte mânios botoşăneanul. Când s-a terminat războiul ÅŸi a fost eliberat din lagăr nici nu putea merge, la cele 38 de kilograme. "M-a luat o fată în braÅ£e ÅŸi m-a pus într-o maÅŸină până la tren. Ne-am întors cu un tren pentru oameni, nu pentru animale, cum a fost cel de la dus", îÅŸi aminteÅŸte nea Mitel drumul de întoarcere, care a durat mai bine de o lună, pentru că pe drumul de fier au fost duÅŸi în Cehoslovacia, iar de acolo s-au întors mai mult în căruÅ£e. A avut noroc de oameni buni, care le-au dat de mâncare pe unde au tot ajuns, astfel încât la soÅ£ie s-a întors pe picioarele sale. "Ai noÅŸtri ÅŸtiau că venim, pentru că fuseseră anunÅ£aÅ£i. S-au bucurat mult, dar noi mai tare. Mi-am găsit nevasta sănătoasă, cu doi copii pe care-i ÅŸtiam, ÅŸi un al treilea care s-a născut după ce am plecat eu pe front ultima oară, deci nu-l mai văzusem." Trei fraÅ£i de-ai săi nu au avut, însă, norocul să se întoarcă acasă, ci au căzut în luptele pentru apărarea gliei străbune. 

Decorat cu medalia "Bărbăţia ÅŸi Credinţă Cl.I", Mitel Panaite a rămas în 1989 fără jumătatea sa, lângă care a crescut 6 copii. AceÅŸtia i-au făcut 14 nepoÅ£i ÅŸi 10 strănepoÅ£i, parte dintre ei fiind lângă bunul lor la sărbătorirea celor 101 ani. Din partea oficialităţilor i-au urat sănătate ÅŸi bucurii subprefectul Daniela Beclea, comandantul Garnizoanei BotoÅŸani, col. Constantin Florea, col. Gheorghe Jalbă, din partea AsociaÅ£iei Veteranilor de Război, dar ÅŸi viceprimarul tudorenilor, Gheorghe Å¢igănaÅŸu. 
    




Comunicat de presă
Cancelaria prefectului

CITEȘTE ȘI: "Cum este tratat un bărbat care vrea să divorțeze"