Domnul Mitel Panaite din Tudora, este locotenent în retragere ÅŸi a împlinit Duminică, 25 septembrie, nici mai mulÅ£i nici mai puÅ£ini decât 101 ani.
Impresionează prin aspectul său plăcut, prin vorba domoală dar perfect potrivită, o veselie reÅ£inută, o umbră de tristeÅ£e ce se transformă în mânie, pe măsură ce se derulează amintirile.
Mitel avea 25 de ani când a fost încorporat ÅŸi cântărea 80 de kilograme. Când, după 9 ani de război, s-a întors acasă, avea o greutate de doar 38 de kilograme, fusese rănit de două ori ÅŸi Å£inut prizonier mai bine de doi ani în Siberia.
Prima oară a fost rănit la Odesa, când a auzit proiectilul venind spre el ÅŸi a avut inspiraÅ£ia să se ferească la timp. A scăpat cu o rană pe partea stângă a corpului – "de sus până jos". "O schijă a intrat în mine, a rupt trei coaste ÅŸi s-a oprit la o pieliţă distanţă de inimă. Am fost operat la Curtea de ArgeÅŸ de un doctor colonel, care mi-a spus că am avut un foarte mare noroc să scap cu viaţă", explică veteranul. După doar trei luni de concediu medical ce i-a permisă să-ÅŸi vadă familia, nenea Mitel s-a întors pe front, unde, la Cotu Donului mai exact, a fost rănit a doua oară, fiindu-i afectate mâinile.
Însă nu pare atât de supărat pe rănile sale, chiar dacă toată viaÅ£a a rămas cu mici probleme pe partea stângă a corpului, cât pe ceea ce ne-au făcut ruÅŸii nouă românilor: "ne-o înÅŸelat ruÅŸii, asta o făcut. Am primit ordin de la ai noÅŸtri că de pe 23 august suntem cu armata rusă ÅŸi deci întoarcem armele, iar ei au luat deoparte tunurile, ne-au spus să ne încolonăm ÅŸi să ne deplasăm o leacă mai încolo, ca să ne organizăm altfel, ÅŸi uite aÅŸa, încet, încet , ne-au urcat într-un tren – eram 80 de oameni într-un vagon - ÅŸi ne-au dus în Siberia", povesteÅŸte mânios botoşăneanul. Când s-a terminat războiul ÅŸi a fost eliberat din lagăr nici nu putea merge, la cele 38 de kilograme. "M-a luat o fată în braÅ£e ÅŸi m-a pus într-o maÅŸină până la tren. Ne-am întors cu un tren pentru oameni, nu pentru animale, cum a fost cel de la dus", îÅŸi aminteÅŸte nea Mitel drumul de întoarcere, care a durat mai bine de o lună, pentru că pe drumul de fier au fost duÅŸi în Cehoslovacia, iar de acolo s-au întors mai mult în căruÅ£e. A avut noroc de oameni buni, care le-au dat de mâncare pe unde au tot ajuns, astfel încât la soÅ£ie s-a întors pe picioarele sale. "Ai noÅŸtri ÅŸtiau că venim, pentru că fuseseră anunÅ£aÅ£i. S-au bucurat mult, dar noi mai tare. Mi-am găsit nevasta sănătoasă, cu doi copii pe care-i ÅŸtiam, ÅŸi un al treilea care s-a născut după ce am plecat eu pe front ultima oară, deci nu-l mai văzusem." Trei fraÅ£i de-ai săi nu au avut, însă, norocul să se întoarcă acasă, ci au căzut în luptele pentru apărarea gliei străbune.
Decorat cu medalia "Bărbăţia ÅŸi Credinţă Cl.I", Mitel Panaite a rămas în 1989 fără jumătatea sa, lângă care a crescut 6 copii. AceÅŸtia i-au făcut 14 nepoÅ£i ÅŸi 10 strănepoÅ£i, parte dintre ei fiind lângă
bunullor la sărbătorirea celor 101 ani. Din partea oficialităţilor i-au urat sănătate şi bucurii subprefectul Daniela Beclea, comandantul Garnizoanei Botoşani, col. Constantin Florea, col. Gheorghe Jalbă, din partea Asociaţiei Veteranilor de Război, dar şi viceprimarul tudorenilor, Gheorghe Ţigănaşu.
Comunicat de presă
Cancelaria prefectului