Pe teritoriul Canadei, iradierea anumitor alimente (ceapa, cartofii, graul, faina etc) este autorizata de legile nationale inca din anul 1960. De asemenea, acelasi procedeu este folosit, de ani de zile, si pentru conservarea fructelor si legumelor provenite din tarile exotice.
Iradierea produselor alimentare implica expunerea acestora la radiatii ionizante, in vederea distrugerii microorganismelor si a insectelor parazite. Iradierea cu electroni se face sub un flux de electroni de energie inalta. Aparatul cu raze X pentru alimente este asemanator cu cel folosit in spitale, pentru a face radiografii, insa cu mult mai puternic.
Iradierea anumitor alimente vizeaza in primul rand cresterea semnificativa a perioadei de conservare a acestora. In urma unor modificari genetice, alimentele iradiate nu mai pot germina, iar factorii externi (microorganisme, bacterii, mucegai) sunt paralizati, drept pentru care produse respective pot fi pastrate o perioada mai mare de timp, fara a se degrada. In urma acestei proceduri, produsele isi pastreaza infatisarea aproape neschimbata, pe termen lung.
Anihilarea bacteriilor din alimente nu este un lucru de dorit, caci acestea au un efect pozitiv pentru sanatatea consumatorilor, in vederea intaririi sistemului imunitar; mai mult inca, omorarea lor continua duce treptat la intarirea tot mai mare a rezistentei bacteriilor daunatoare. Pe langa aceasta, iradierea distruge numai bacteriile, iar nu si toxinele bacteriene.
Pierderea vitaminelor si aparitia radicalilor liberi ramane insa cea mai controversata problema in privinta iradierii alimentelor. Prin iradiere, produsele pastrandu-si aspectul initial, se poate ajunge chiar la reciclarea si reprocesarea acestora, in defavoarea consumatorilor.
Uniunea Europeana a reglementat iradierea produselor alimentare incepand cu anul 1999. Lista europeana a alimentelor ce pot fi iradiate cuprindea initial doar condimentele vegetale, insa deoarece fiecare tara europeana are autorizatia de a-si stabili propia lista de alimente ce pot fi iradiate, numarul acestora a crescut rapid. Dintre tarile europene, Marea Britanie, Franta, Italia, Olanda, Belgia si Polonia au legi permisive in privinta iradierii alimentelor. Datorita pietelor comerciale unice insa, alimentele iradiate provenite din tarile amintite se distribuie automat si in restul tarilor europene.
Cei care sustin ca iradierea alimentelor este lipsita de riscuri biologice, se bazeaza pe faptul ca alimentele iradiate nu sunt radioactive, iradierea fiind o tehnologie folosita de mai bine de treizeci de ani, de producatorii si distribuitorii din industria alimentara din peste patruzeci de tari, pentru a pastra prospetimea produselor perisabile.
Deoarece, pana in prezent, nu s-a dovedit stiintific insa o legatura directa intre consumul de alimente iradiate si aparitia unor forme de cancer, procesul de iradiere a unor alimente se practica in continuare. Cu toate acestea, nu se cunosc inca efectele secundare, pe termen lung, pe care aceste alimente iradiate le pot avea asupra organismului uman.
Cu toate acestea, numeroase studii de specialitate au evidentiat riscuri si dezavantaje pe care le implica iradierea alimentelor, precum urmatoarele: aparitia radicalilor liberi, care favorizeaza aparitia cancerului; aparitia unor tulburari metabolice sau genetice, in urma consumului frecvent de alimente lipsite de anumite vitamine.
Renumitului cercetator Gheorghe Mecinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, afirma: "Eu unul, sustin ca procedura ar trebui cu totul eliminata. Prin iradiere, alimentul respectiv este omorat. Chiar daca isi pastreaza mult timp prospetimea, este o aparenta, fiindca, in realitate, noi consumam o conserva ale carei proprietati initiale au disparut. Prin iradiere alimentele respective nu devin radioactive, dar se genereaza coloane de ionizare, care distrug vitaminele si alte elemente din compozitia alimentelor. In plus, se genereaza radicali liberi despre care se stie ca au efect cancerigen".
crestinortodox.ro
