În acelaşi interviu, Caramitru vorbeşte despre singura formă de guvernământ care i-ar putea asigura României condiţia de "ţară europeană", precum şi despre principiile după care se ghidează clasa politică românească.
Directorul Teatrului Naţional Bucureşti susţine că este nevoie " urgentă" de legiferarea statutului artistului în România întrucât, în momentul de faţă, instituţiile de spectacol funcţionează într-un sistem de "tip comunist" şi nu într-unul de liberă concurenţă, aşa cum se întâmplă în Occident. De asemenea, Caramitru mai spune că TNB se află într-o situaţie "disperată" în ceea ce priveşte numărul redus al angajaţilor.
Domnule Caramitru, metafora omului ca spectator la derularea propriei vieţi a ajuns să fie teoretizată ca o tendinţă socio-culturală. Dumneavostră cum vi se pare spectacolul evoluţiei societăţii româneşti din ultimii ani?
S-a tot vorbit de tranziție. Din păcate, tranziția pare fără sfârșit. Pe de o parte, nu știm care este capătul acestei tranziții, spre ce tindem, pentru că ceea ce am sperat să se întâmple, până acum, parțial s-a întâmplat. Am intrat în NATO, am intrat în Uniunea Europeană, așteptăm să intrăm în Schengen, vrem să avem o monedă europeană. Lucrurile astea nu au fost destule pentru a încheia tranziția politică, care pare fără de sfârșit pentru că nu se alege nimic în zona politicului pur, acolo unde structura de bază a societății trebuie să fie rezolvată printr-un sistem de referință. După părerea mea și rămân convins din ce în ce mai mult că îndepărtarea de monarhie a României a fost una dintre cele mai proaste soluții care s-au găsit după `89.
Ultimele evenimente de pe scena politică internă au creat un puternic sentiment de simpatie faţă de instituţia monarhiei în rândul populaţiei. Mai credeţi într-un viitor monarhic al României?
Cum să nu? Eu spun asta din `90, `91. Cred că singura formă de guvernământ care i-ar putea asigura României condiția de țară europeană, înrudită în toate formele firești, este monarhia, așa cum ea a salvat România într-un moment de cumpănă, cum a fost odată cu venirea primului rege din familia Hohenzollern. Regele nostru trăiește, este de 20 de ani în România. Sunt 20 de ani pierduți de România. Toate sistemele care s-au succedat până acum au dovedit că nu sunt viabile și au dus la o confuzie și mai mare de valori.
Care ar fi șansele ca România să redevină monarhie?
Dacă se revizuiește Constituția, așa cum se aude, sunt șanse să se pună în discuție publică, prin referendum, forma de guvernământ, ceea ce ar fi trebuit să se întâmple în 1992. Atunci noi am votat o Constituție, în care s-a introdus, din start, fără o dezbatere publică, forma de guvernământ Republica și toată lumea a votat ca atare. Or, în mod logic, după schimbarea unui regim atât de dur, așa zis republican-comunist, un alt regim nu trebuia să se facă pe baza unei dezbateri publice? Nu e mai puțin adevărat că la mintea de atunci a românului, este posibil ca referendumul să fi pierdut, dar cel puțin ar fi rămas exercițiul democratic în picioare, s-ar fi putut face apel la ceea ce ar fi trebuit să se întâmple într-o națiune flexibilă. Nu s-a întâmplat acest lucru, ci s-a mers în același sistem dictatorial. În condițiile de acum, ar trebui să se pună din nou în oglindă sistemele europene de valori și dacă ne ducem la statele care sunt monarhii constituționale, atunci adunăm Belgia, Olanda cu Danemarca, cu Suedia și aflăm că sunt cele mai dezvoltate țări și economic, și politic, din Europa. Atunci, nu e normal să te raportezi la ceea ce este valabil de atâta amar de timp? Eu cred că da.
Fiecare om în relaţiile sociale interpretează anumite roluri: politicienii rolul de lideri, populaţia rolul de societate civilă, presa rolul de mijloc de informare. În acest context, actorul de pe scenă, interpretând un rol dat, pare a fi singurul om cu adevărat sincer. Care este cauza acestei evoluţii?
Faceți o apropiere între viață și teatru. S-a împământenit o expresie: "Viața bate teatrul" sau "Viața bate filmul". Pentru noi aceste dispute sunt amuzante pentru că vă reamintesc epitete care mi s-au adresat și mie - "actorașul ăla de Caramitru". Alteori, devin "actor pe scena politică", iar titlul de "actor" devine un însemn nobiliar. Dacă spuneți că ei joacă rolul de lideri politic, înseamnă că, de fapt, ei habar nu au despre ce este vorba și amatoricește joacă rolul acesta. Noi jucăm într-un teatru profesionist în care jucăm destine umane pe scenă, din care oamenii care vin pot extrage anumite principii sau pot înveța ceva. Scoatem la iveală patimile omenești. Cei de pe scena politică joacă un teatru de amatori.
Vorbiți despre principii. Care sunt principiile după care se ghidează clasa politică și, deopotrivă, românii?
Clasa politică se ghidează după interese: interesul de partid, interesul personal, interesul public, cel puțin în teorie, dar mai puțin. Oricum, ce se întâmplă în România nu duce nicăieri pentru că politicienii nu au finalitate în calitate. Faptul că monarhia nu există face ca funcția supremă în stat să fie cea a președintelui, care este înzestrat și cu puteri discreționare. Pe de o parte, este șeful suprem al Armatei, are Serviciile Secrete în mână, numește judecători, procurori, prim-miniștri. În monarhie, numărul unu în societate îl ocupă regele, monarhul, care nu are puteri economice, nu are puteri politice, ci doar reprezintă simbolul poporului respectiv, iar partidele se bat, sunt alegeri, un partid câștigă, liderul acelui partid de vine primul ministru. El este obligat să întrețină bunăstarea statutlui, dând socoteală Parlamentului și opoziției. Regele își vede de treaba lui. Societatea nu tinde spre un om care să aibă toată puterea în mâinile lui. Partidul care câștigă alegerile are și responsabilitățile astea, dar nu poate dispune de ele după bunul plac. Aceste lucruri sunt elementare în analiza politică a unui sistem în secolul XXI. Din punctul meu de vedere, România nu se poate stabiliza decât făcând apel la această instanță, care este și morală și garantată tradițional. Iată ce se petrece în Marea Britanie. E de bine, nu de rău.
Există toate șansele să continuăm pe același traseu pe care am mers în ultimii 23 de ani. Cum vedeți, în acest context, viitorul?
Se vede cu ochiul liber ce se întâmplă. Lucrurile merg din ce în ce mai prost, oamenii o duc din ce în ce mai rău. "Nu ştiu niciun teatru în Europa care să aibă disponibilitatea pe o care o va avea TNB, după renovare"
