Întrebat de dl. Claudiu Pândaru în cadrul interviurilor Gândul "Vreau preşedinte" sub ce formă primea banii din meditaţii – cash, în plic, în cecuri? – dl. profesor de fizică Iohannis răspunde senin, chiar sfidător: "Nu-mi amintesc".
 
Apoi repetă: "Nu-mi amintesc", cu tonul: "Cum îţi permiţi dumneata să-mi pui mie o asemenea întrebare?".

Interesant.

Îi împrospătez eu memoria, întrucât am dat 10 ani meditaţii de fizică şi matematică înainte de `89. Banii se primeau gheaţă, ad labam, Herr Iohannis. Preţurile per oră de după `89 nu le ştiu, că n-am mai practicat meseria, dar ca să-ţi cumperi o casă din meditaţii trebuia să ai zeci de elevi, de dimineaţă până seara, ani de zile.

Herr Iohannis nu uită să ne spună însă, asta ţine foarte bine minte, că a cumpărat 6 (şase) case cu banii din meditaţii pe care nu-şi aminteşte cum îi lua (Mare om, dl. Klaus Werner Iohannis. Nici Einstein, pe când preda la Princeton, nu cred că aduna atâtea case dând meditaţii în timpul liber).

Ba îl mai şi întreabă pe moderator, care e preţul unei meditaţii? Nu ştiu, răspunde dl. Pândaru. "Ei, vedeţi", expectorează flegmatic Herr Iohannis, "nu ştiu cu nu-mi amintesc fac casă bună". Aşa e, dar cu o corecţie: fac case bune.

Candidatul Iohannis spune că a dobândit casele în mod legal. Ştiţi cum se numesc achiziţiile legale făcute cu sume evazionate fiscal? Geldwäsche, spălare de bani, Herr Iohannis.

N-am să-l acuz de asta pe candidatul ACL, să hotărască alegătorii despre ce e vorba, dar sunt nevoit să constat că "sasul sobru" începe să-i sufle în ceafă lui Ponta în materie de trufie şi tupeu.

P.S. Asupra răspunsului la întrebarea "Foarte mulţi profesori se pot întreba cum de n-au făcut şi ei 6 case din ce câştigă?..." las cititorii să comenteze. Dl. Iohannis a răspuns: "Ghinion".


Cristian Tudor Popescu, senior editor al ziarului Gândul