După o cruntă suferință, profesorul Ioan Ungureanu, viceprimarul comunei Vorniceni, a încetat, sambata, din viață. A rămas printre noi familia înlăcrimată, soția și copiii zdruncinați de durere, pentru că de acum încolo, vor rămâne singuri. Rămân cu toții frânți de durere și tristețe, pentru că cel cu care au trăit o viaţă întreagă, pleacă din casă, pe neaşteptate, din curtea unde a trăit şi lasă în umă un mare gol.

Pentru ei și pentru noi vornicenenii, nimic nu va mai fi la fel de aici înainte, pentru că pleacă un om, care și-a neglijat propria viață pentru cei din jur, un Om cu care ne obișnuisem cu stilul său propriu de a fi. În urma sa lasă copiii, care poate, încă, mai aveau nevoie de sprijinul său, cel care a stiut să-i educe, să le creeze un viitor în viaţă, să-i înveţe dreapta credinţă.



Lasă în urmă rude apropiate, prieteni, cunoştinţe, colegi de servici, vecini, un sat întreg, toţi cei pe care i-a cunoscut şi cu care a avut relaţii deosebite. Toţi îi vom duce lipsa, îi vom simţi absenţa sa, și ne vom aminti mereu de el.

A avut o viaţă grea, cu multe încercări, necazuri şi suferinţe, peste care a trecut cu ajutorul lui Dumnezeu.

A lucrat ca profesor în învățământ, a fost ales de săteni în consiliul local și desemnat ca viceprimar, unde a muncit peste puteri pentru a duce lucrurile pe făgașul cel bun. Cine îi calca pragul, simțea ospitalitatea, buna sa credința.

Era sociabil şi oricând gata sa ajute pe oricine ar fi apelat la el. De-a lungul timpului și-a atras numeroşi prieteni, vecini, cumetri, fini, cunoştinţe, care sigur, îl vor însoți pe ultimul drum. Ştia să spună o glumă, dar și o vorba bună, și mereu căuta să nu supere pe nimeni şi să-i împace pe toţi. Îl cunosc de mic copil şi am avut multe lucruri de realizat, mai târziu, împreună cu el. De multe ori discutam cu el, despre treburile Primăriei și problemele comunității noastre, dar și probleme suflet şi de viaţa.

Personal, mi-a dat de multe ori sfaturi și încurajări, în parcurgerea problemelor cu care ne confruntam. A realizat multe lucruri frumoase în viaţa sa și vom avea multe amintiri plăcute despre el, pentru că, tocmai, ne-a părăsit prea devreme! În acest moment de despărţire, rudelor, prietenilor, tuturor cunoștințelor și vornicenenilor oriunde se află le transmit sincere condoleanțe, cu gândul că va fi primit cum se cuvine în Ceruri, acolo sus, unde sălăşluiește dreptatea, acolo unde nu este durere și nici tristețe.

Dacă a greşit cu ceva în această viaţă, să-l rugăm pe Dumnezeu să îl ierte şi să-l odihnească în pace!

Dumnezeu să îl ierte!

Primar, Prof. Ovidiu Corleciuc