SolstiÈ›iul de vară se produce în România la 21 iunie 2021, la ora 06:32. Este momentul în care începe vara astronomică È™i se consideră că 21 iunie este cea mai lungă zi din an. SolstiÅ£iul reprezintă cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mică, respectiv la cea mai mare înălÅ£ime faţă de Ecuator.
După momentul solstiÅ£iului de vară, durata zilei iluminate de Soare începe să scadă, iar cea a nopÅ£ii să crească, timp de ÅŸase luni, până la 21 decembrie, când este momentul solstiÅ£iului de iarnă.
Aceste evenimente, care delimitează anotimpurile din punct de vedere astronomic, sunt marcate la nivel mondial de evenimente culturale ce simbolizează în cultura umană fertilitatea pământului, reprezentând moÅŸtenirea culturală ÅŸi tradiÅ£iile milenare ale umanităţii.
Adunarea Generală a ONU susÅ£ine că celebrarea acestor evenimente reprezintă o îngemănare a patrimoniului cultural ÅŸi a tradiÅ£iilor existente de secole ÅŸi posibilitatea acestora de a juca un rol semnificativ în consolidarea legăturilor dintre popoare pe baza respectului reciproc ÅŸi a idealului de pace ÅŸi bună vecinătate, potrivit www.un.org/en/observances/solstice-day.
SolstiÅ£iile ÅŸi echinocÅ£iile se produc atunci când Soarele ocupă aparent o anumită poziÅ£ie pe cer. După cum este cunoscut, miÅŸcarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească, determinată de miÅŸcarea reală a Pământului pe orbita sa, generează pentru latitudinile noastre inegalitatea duratei zilelor ÅŸi nopÅ£ilor la diferite momente ale anului, datorită poziÅ£iei aproximativ fixe în spaÅ£iu a axei de rotaÅ£ie a Pământului, precum ÅŸi a înclinării sale faţă de planul orbitei acestuia.
Denumirea de solstiÅ£iu din latinescul “solstitium” înseamnă “soare nemiÅŸcat” ÅŸi se produc două astfel de fenomene anual: în jurul datei de 21 iunie (cunoscut în mod obiÅŸnuit ca “solstiÅ£iul de vară”, prima zi de vară ÅŸi cea mai lungă zi a anului) ÅŸi 21 decembrie (cunoscut în mod obiÅŸnuit ca “solstiÅ£iul de iarnă”, prima zi de iarnă ÅŸi cea mai scurtă zi, iluminată de Soare, a anului). Pe de altă parte, un echinocÅ£iu – derivat din latinescul “aequinoctium”, de la aequus (egal) ÅŸi nox (noaptea) – este de obicei considerat ca momentul în care Soarele se află deasupra Ecuatorului, iar acest fenomen apare de două ori în fiecare an: în jurul datei de 20 martie (denumit “echinocÅ£iul de primăvară”, deoarece marchează începutul primăverii în majoritatea culturilor) ÅŸi 23 septembrie (numit “echinocÅ£iul de toamnă”, marcând începutul toamnei).
Cea mai veche referinţă scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstiÅ£iu) a fost găsită în antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care Å£inea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monÅŸtrii haosului pentru încă un an.
SolstiÅ£iului îi sunt dedicate sute de structuri megalitice în Europa, în cele două Americi, Asia ÅŸi Orientul Mijlociu. Chiar ÅŸi popoarele care respectau calendarul lunar marcau într-un fel sau altul cele două solstiÅ£ii. În Europa, astfel de construcÅ£ii din piatră pentru măsurarea poziÅ£iei Soarelui au fost descoperite la Stonehenge, în Anglia, ÅŸi la Newgrange, în Irlanda. Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge datează cu aproximaÅ£ie din 2050 î.Hr. ÅŸi se presupune că au fost poziÅ£ionate astfel încât lumina Soarelui la apus, la data solstiÅ£iului de iarnă, să cadă într-un anumit fel.
Din cele mai vechi timpuri, ÅŸi la români, solstiÅ£iul de vară a constituit un mare prilej de bucurie ÅŸi de sărbătoare, fiind legat de momentul strângerii recoltei. La început, serbarea coincidea cu data solstiÅ£iului, adică 21 iunie. Mai târziu, ceremonialul a fost mutat pe 24 iunie – ziua dedicată Sfântului Ioan Botezătorul. Atotputernicia Soarelui de la solstiÅ£iu se celebrează, la români, prin focurile de Sânziene, aprinse pe locul cel mai ridicat. În timp, Noaptea de Sânziene – cum este denumită în folclorul românesc – a devenit o sărbătoare populară cu caracter tradiÅ£ional.
În comunităţile de astăzi, din ce în ce mai diverse, este esenÅ£ial să se asigure o interacÅ£iune armonioasă între oameni ÅŸi grupuri cu identităţi culturale diferite ÅŸi dinamice, precum ÅŸi dorinÅ£a acestora de a trăi împreună. În acest sens, diversitatea culturală, trebuie recunoscută ÅŸi susÅ£inută în beneficiul generaÅ£iilor prezente ÅŸi viitoare, se menÅ£ionează pe site-ul ONU dedicat acestei zile. Cultura este ansamblul caracteristicilor spirituale, materiale, intelectuale ÅŸi emoÅ£ionale distinctive ale unei societăţii sau ale unui grup social ÅŸi cuprinde, pe lângă artă ÅŸi literatură, stiluri de viaţă, moduri de a trăi, sisteme de valori, tradiÅ£ii ÅŸi credinÅ£e. Astfel, cultura se află în centrul dezbaterilor contemporane despre identitate, coeziune socială ÅŸi dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaÅŸtere, potrivit sursei citate.