Cuvantul "denie" provine din cuvantul slav "denia" si inseamna slujba de seara. Denia ca slujba de dimineata savarsita seara, are ca scop transformarea intunericului in lumina. In Transilvania, intalnim cuvantul "straste" pentru denii. Acest termen are semnificatia de "patima". Expresia "a merge in strasti" insemna "a merge la denii".
Deniile se savarsesc numai in doua saptamani din timpul unui an bisericesc si anume: in saptamana a cincea si a saptea din Postul Pastelui.
Luni, in Saptamana Sfintelor Patimiri, Biserica ne aduce aminte de Patriarhul Iosif care a fost vandut de fratii sai in Egipt. El este o preinchipuire a lui Hristos, vandut de Iuda.
Tot in timpul deniei de luni, se face pomenirea smochinului neroditor, care s-a uscat blestemat fiind de Domnul. Smochinul inchipuie pomul pacatului si secatuirea Legii celei vechi. Dumnezeu cere de aici inainte roada Legii celei noi, a harului venit prin Iisus Hristos.
Marti se face pomenire de pilda celor zece fecioare. Aceasta pilda este un indemn la priveghere si la trezvie.
Miercuri este ziua in care se face pomenirea femeii pacatoase, care la cina din casa lui Simon Leprosul, a turnat mir de mare pret pe capul lui Hristos pe cand era la masa. Acum este si momentul cand Iuda merge sa-L vanda pe Hristos, pe treizeci de arginti.
In Sfanta si Marea Joi, praznuim patru lucruri: Spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, Cina cea de taina - in care Hristos a prefigurat jertfa Sa prin frangerea painii, rugaciunea cea mai presus de fire din Ghetsimani si tradarea Domnului de catre Iuda.
Specific deniei de joi seara este citirea celor 12 Evanghelii, in care sunt relatate patimile lui Hristos si scoaterea solemna a Sfintei Cruci in mijlocul bisericii.
In Sfanta si Marea Vineri se praznuiesc sfintele si mantuitoarele Patimi ale lui Hristos. Se face pomenire si de marturisirea facuta pe cruce de talharul recunoscator, care a fost rastingnit impreuna cu El.
In aceasta zi, nu se oficiaza slujba Liturghiei si este recomandata zi de post negru. Denia Prohodului, adica slujba inmormantarii lui Hristos, se deosebeste de celelalte prin cantarea Prohodului Domnului si prin ritualul inconjurarii bisericii cu Sfantul Epitaf.
