Majoritatea acestor cutremure au fost mici, dar unele au depasit magnitudinea 5.0. Intre acestia, oamenii de stiinta includ seismul de 5,6 care a afectat Oklahoma in 6 noiembrie 2011, spune William Ellsworth, seismolog la US Geological Survey din Menlo Park, California, autorul unuia dintre aceste studii.
Acesta spune ca numarul anual de cutremure cu magnitudinea mai mare sau egala cu 3,0 din estul si centrul Statelor Unite a crescut de aproape zece ori in ultimii zece ani - de la o medie de 21 pe an in perioada 1967 - 2000 la un maxim de 188 in 2011. Un al doilea studiu, condus de Nicholas van der Elst, seismolog la Lamont-Doherty Earth Observatory, arata ca cel putin jumatate dintre cutremurele cu magnitudinea mai mare sau egala cu 4,5 care s-au produs in Statele Unite in ultimii zece ani au fost localizate in apropierea zonelor de injectii de fluide.
Ellsworth banuieste ca aceste activitati au modificat tensiunile din zonele sensibile la cutremure prin cresterea presiunii fluidelor in porii rocilor subterane. Astfel, fluidele injectate lubrifiaza fisurile si majoreaza riscul de miscari tectonice.
Studii anterioare au facut o legatura intre fracturarea hidraulica, sau fracking, si cutremure. Dar Ellsworth spune ca aceasta controversata tehnica - care foloseste fluide sub presiune mare pentru a sparge rocile si a elibera astfel gazele - nu a produs niciodata cutremure mai mari de 3,6. In opinia sa, nu tehnica in sine, cat evacuarea apelor uzate provenite din procedeu prin reinjectarea in rocile adiacente a condus la cresterea numarului de cutremure importante.
Doar o mica parte din cele peste 30.000 de puturi din Statele Unite par a ridica probleme. O modalitate de a identifica zonele de risc, spune van der Elst, este analizarea efectelor care apar dupa cutremure foarte mari - de o magnitudine de 8 sau peste - in intreaga lume, de genul celor care au afectat Japonia, Chile si Sumatra in anii recenti.
Astfel de cutremure trimit unde de soc pe intreaga suprafata a pamantului. In cea mai mare parte a siturilor de forare, efectele sunt minore, dar in unele cazuri produc cutremure foarte mici care sunt urmate, cateva luni mai tarziu, de un cutremur mai mare, generat pe plan local. Van der Elst spune ca acest tip de efect poate servi ca semn de avertisment ca zona de injectie este supraincarcata.
Astfel de date sunt cruciale in adoptarea deciziilor pentru limitarea riscurilor seismice, noteaza cercetatorii.
