A avut patru copii, care i-au dat 4 nepoÅ£i ÅŸi 7 strănepoÅ£i, din care cel mai mic are 1 an. Ca civil a lucrat în agricultură, în cooperaÅ£ie, la CAP, dar ÅŸi la o fabrică de cherestea din Vatra Dornei. E mereu cu televizorul deschis, pentru a se pune la curent cu noutăţile ÅŸi în fiecare zi dă de mâncare la păsările ce îi cresc pe lângă casă. Un băiat îl vizitează de două ori pe zi, însă locuieÅŸte singur de opt ani, de când soaÅ£a, cu care Å£ine să spună că s-a înÅ£eles foarte bine, a trecut la Cele VeÅŸnice.
Cu adevărat impresionantă este postea sa de militar combatant în două rânduri în Cel de-al II-lea Război Mondial. A fost concentrat imediat după ce s-a însurat. Åži-a lăsat soÅ£ia singură ÅŸi a înaintat cu frontul până la unitatea militară rusească Iasca.
ÎmpuÅŸcat în gât, a fost adus în Å£ară, unde a stat internat trei luni. Medicul de la spitalul Sf. Spiridon din BucureÅŸti, după ce a văzut rana făcută de glontele care a trecut prin gâtul botoşăneanului, i-a spus că nu prea are multe ÅŸanse de viaţă lungă. N-a avut dreptate, însă. HudeÅŸteanul Chirilă Chirică s-a întors acasă, însă după doar două săptămâni a fost concentrat a doua oară, de data asta ajungând până la CernăuÅ£i. Ca să-i fie viaÅ£a grea, botoşăneanul a fost luat ÅŸi prizonier ÅŸi pus de ruÅŸi la muncă în minele de cărbuni de la Donbas.
PovesteÅŸte cu patos cum din cei 9 săteni din HudeÅŸti, care au plecat pe front, doar doi s-au întors acasă, iar cel de-al doilea s-a stins din viaţă la scurt timp după aia.
La împlinirea celor 100 de ani, veteranul a primit, pe lângă bastonul cu tricolor oferit de prefectul Costică MacaleÅ£i, un drapel, diplome, embleme de onoare, un premiu în bani înmânat de filiala botoşăneană a AsociaÅ£iei Veteranilor de Război, dar ÅŸi un tort aniversar, oferit cu tot cu flori, de către primarul Atomei Viorel din HudeÅŸti.
