În începutul anului 1893, guvernul condus de Lascăr Catargiu elaborează şi prezintă Parlamentului proiectul Legii asupra Gendarmeriei Rurale, care este adoptată şi promulgată prin Decretul Regal nr. 2919 din 30 august 1893.
Publicată în Monitorul Oficial din 1 septembrie 1893 în articolul 1 legea statua: „Se instituie pentru toată întinderea Regatului un corp de Gendarmerie Rurală menit a veghea în comunele rurale la siguranţa publică, la menţinerea ordinii şi la executarea legilor”.
Inspirată din legislaţia şi modelele unor ţări cu solide regimuri constituţionale ca: Franţa, Italia, Belgia, Legea asupra Gendarmeriei Rurale a reprezentat un moment de referinţă în dezvoltarea şi modernizarea Jandarmeriei naţionale, în deplină concordanţă cu dezvoltarea şi modernizarea organelor statului român.
Înfiinţarea Jandarmeriei Rurale s-a dovedit, într-un interval scurt de timp, deosebit de utilă şi benefică pentru securitatea statului. Caracterul ei militar i-a oferit o unanimă recunoaştere, stimă şi apreciere. Apariţia în satul românesc a jandarmilor - bărbaţi anume selecţionaţi după severe criterii de cultură generală, de sănătate şi înfăţişare, cu o bună instruire militară, cu o temeinică pregătire profesională şi un ridicat simţ al datoriei, onoarei şi demnităţii, al respectării cu sfinţenie a legilor, cu o ţinută ireproşabilă - a constituit o adevărată revelaţie. Jandarmul din mediul rural completa în mod fericit articulaţia autorităţilor locale.
La data de 1 aprilie 1894 ia ființă Compania Jandarmi Botoșani cu un efectiv de 21 de jandarmi călare, două luni mai târziu fiind numit comandant căpitanul Zamfirescu C. După un an de existență, Compania Jandarmi Botoșani s-a mărit, cuprinzând un efectiv de 37 de militari astfel: 2 sergenți majori plutonieri, 1 sergent major secretar, 7 sergenți șefi de secție și 27 de jandarmi calare, fiind împărțiți în trei plutoane și 6 secții, astfel încât să fie prezenți în majoritatea zonelor rurale ale Botoșaniului, populația din acea vreme trăind cu preponderență în mediul rural.
Data de 1 aprilie 1903 aduce o modificare importantă în organizarea Companiei Botoșani, desființându-se corpul de jandarmi călare și suplimentându-se efectivul, acesta numărând nu mai puțin de 51 de jandarmi, numărul continuând să crească în următorii ani.
Odată cu răscoala țărănească din februarie 1907 ce a început în localitatea Flămânzi și a cuprins întreg teritoriul țării, jandarmii botoșăneni au menținut ordinea în așezările rurale până la sosirea armatei.
În istoria Companiei de Jandarmi Botoșani se regăsește și capturarea uneia dintre cele mai cunoscute și temute bande de tâlhari din zonă, cea condusă de Coroi. Aceștia sunt prinși de jandarmi în data de 13 ianuarie 1934, în urma unei ambuscade, după ce jandarmii fuseseră atacați la rândul lor de acești bandiți în pădurea Guranda.
Instituţia Jandarmeriei Rurale, de la înfiinţarea sa în 1893 şi până la desfiinţare în 1949, a cunoscut o serie de transformări şi modernizări în funcţie de evoluţia şi cerinţele statului român. Jandarmul şi-a perfecţionat pregătirea, dotarea, modalităţile de acţiune, dar a rămas constant, din generaţie în generaţie, acel militar integru, dăruit armei şi misiunilor, drept, sever, ferm, plin de omenie şi solicitudine, iubit şi apreciat.
Corp militar de elită, Jandarmeria Rurală a fost prezentă în toate marile evenimente sociale, economice, politice şi militare din România. Ea şi-a adus onorabila contribuţie la luptele duse de poporul român în Războiul pentru cucerirea Independenţei de stat, în Campania Balcanică din 1913, în Primul şi al Doilea Război Mondial.
Demonstrând pe toată durata existenţei sale un profund ataşament faţă de valorile fundamentale ale naţiunii române, Jandarmeria Rurală, ca de altfel întreaga Jandarmerie Română, a reuşit să ocupe un binemeritat loc în conştiinţa poporului român.
Comunicat de presa
