Fermierii locali sunt obligați să-și vândă producția chiar din câmp pentru că nu dispun de silozuri autorizate în care să stocheze recolta în așteptarea unor oferte de preț mai bune. Așa că traderii au o mare marjă de manevră în manipularea prețurilor. Vinovat de acestă situație este, potrivit agricultorilor, Ministerul Agriculturii, care nu a aloca fonduri pentru a-i sprijini pe fermieri să construiască silozuri. Ei arată cu degetul ministerul și pentru distrugerea zootehniei, și implicit a lanțurilor de distribuție, agricultorii fiind privați, astfel, de un debușeu important pentru recolta lor.
"Traderii sunt singurii care câștigă din agricultura românească în orice situație. Într-un an bun impun prețurile pentru că ei au capacități de stocare, le trag în jos și exportă pe rupte. Într-un an secetos importă și ridică prețurile. Ei sunt cei care trag sforile și câștigă din orice situație. Doar agricultorii români pierd mereu", consideră Daniel Ciobanu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău.
Acesta nu este singurul deranjat de lipsa de alternative a fermierilor în relația cu traderii.
"Ei (traderii -n.r.) fac legea pe piață. Cine dă banul, ăla dictează. Mai ales în câmp, când vin să cumpere producția pe prețuri de nimic. Pot să scadă prețul cât vor pentru că știu că mulți fermieri români n-au unde să depoziteze grâul. Nu-ți convine, dar ce poți să faci?", susține Iosif Balla, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Cluj.
Agricultorii cred că marele atu al traderilor sunt capacitățile lor imense de stocare care le permit să manipuleze prețurile.
"Traderii adună grâu de prin țară la 7.500-8.000 de lei vechi kilogramul iar apoi îl vând cu vapoarele la 11.000 de lei vechi kilogramul. Acestea sunt marile afaceri din agricultură", Traian Ghinoiu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Gorj.
Fermierii susțin că Ministerul Agriculturii nu și-a propus niciodată cu adevărat să sprijine construcția de silozuri și că "primul siloz" nu a fost decât o temă electorală care a sucombat imediat după alegeri.
"De primul siloz s-a ales praful. Acestea nu sut altceva decât teme preluate de la agricultori și aruncate populației înainte de alegeri. Nimeni n-a vrut niciodată cu adevărat să susțină construcția de silozuri. Este doar praf în ochi. Am cerut Ministerului Agriculturii să facem depozite pe asociații, să le umplem cu cereale, pentru că din 2005 nu mai putem vinde decât din depozite autorizate. Nu ne-a băgat nimeni în seamă pentru că sunt interse mari în joc. Ale traderilor, dar nu numai", spune Daniel Ciobanu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău.
Agricultorii sustin că lipsa de interes a ministerului pentru sprijinirea construcției de silozuri este cu atât mai ciudată, cu cât investițiile nu sunt chiar atât de mari.
"Primul siloz n-a funcționat niciodată. O celulă de 500 de tone costă cam 5.000 de euro. Nu sunt bani mulți, dar din căte știu eu, din 2008 guvernul nu a alocat niciun ban pentru construcția de silozuri", afirma Traian Ghinoiu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Gorj.
Și, ca și cum lipsa spațiilor de depozitare n-ar fi suficientă, a fost pusă pe butuci și zootehnia românească, care absorbea o mare parte din producția de cereale.
"Am ajuns să numărăm pe degetele de la o mână fermele zootehnice mari, care ar fi putut prelua ușor grâul și orzul fermierilor români. Trebuie să dezvoltăm urgent fermele zootehnice pentru a sparge monopolul traderilor și a fi absorbită producția fermierilor", spune Iosif Balla, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Cluj.
Marii traderi de cereale care operează în România – Cargill, Alfred C. Toepfer, Glencore, Bunge, Ameropa, Nidera sunt, fără excepție, companii cu capital străin.
Potrivit datelor Asociaţiei Române a Comercianţilor de Produse Agricole (ARCPA), principalii traderi de cereale din România, care vând la export mai toată producția destinată piețelor externe, au avut în 2010 o cifră de afaceri cumulată de 1,1 miliarde de euro, față de 810 milioane de euro în 2009, pentru ca afacerile cumulate să ajungă la 1,3 miliarde de euro în 2011. Deși au afaceri de miliarde de euro, primii cinci traderi din România abia dacă au împreună câteva sute de angajați.
Cel mai mic număr de angajați îl are, de exemplu, traderul olandez Nidera. Biroul de la București al companiei avea în 2010 doar 16 angajați, fiecare dintre aceștia aducând companiei nu mai puțin de 6 milioane de euro anual.
Despre ce inseamna sa fii trader, mai multe AICI
