«Dragii mei puiuÅ£i, destinul a vrut ca drumurile vieÅ£ii noastre, ca familie, să se despartă mult prea repede. Suntem toÅ£i trei departe unul de altul, dar ÅŸtiu că suntem atât de aproape zilnic cu sufletul, niciun ocean nu ar reuÅŸi să pună obstacol sentimentelor noastre.
De ce vă scriu public? Pentru că nu ÅŸtiu ce poate rezerva viitorul ÅŸi pentru că nu ne mai putem întâlni atât de des cum îmi doresc să vă pot spune cu vocea mea: sunteÅ£i doi copii minunaÅ£i. Nu mi-aÅ£i făcut niciodată mari supărări, aÅŸ spune chiar că nu îmi amintesc să fi avut aÅŸa ceva din partea voatră. Vă rog să nu uitaÅ£i niciodată rugămintea aceasta: în viaţă veÅ£i întâlni situaÅ£ii dificile de rezolvat, întâmplări neplăcute, prieteni nepotriviÅ£i, meschinării din partea unora lipsiÅ£i de scrupule, vicii încă necunoscute vouă, decizii dificile de luat. Va trebui să alegeÅ£i cu mintea ÅŸi sufletul ÅŸi nu luaÅ£i niciodată decizii pripite...
Tot ceea ce vă rog din suflet e că vreau să rămâneÅ£i aÅŸa cum vă ÅŸtiu, curaÅ£i în suflet. Nu căutaÅ£i grăbiÅ£i răspunsuri, iar de vi se face o nedreptate nu lăsaÅ£i furia de moment să vă grăbească reacÅ£iile. Dacă o persoană are un caracter dificil, nu căutaÅ£i să îl schimbaÅ£i, ci ajutati-l să vadă cum e să fii altfel. Nu încercaÅ£i să aveÅ£i voi ultimul cuvânt, toÅ£i au inteligenÅ£a lor, dar văd în mod diferit situaÅ£iile. LuaÅ£i decizii judecând bine, dar dând glas inimii, pentru că e mult mai înÅ£eleaptă uneori. Dacă cineva vă face rău nu căutaÅ£i să îi răspundeÅ£i la fel cu răutate, nu veÅ£i putea pre tinde după aceea că sunteÅ£i mai buni ca alÅ£ii. Gustând din plăcerile unor vicii, deÅŸi ÅŸtiÅ£i ce înseamnă cuvântul "viciu", veÅ£i arăta lu mii un caracter labil. Când aveÅ£i o supărare căutaÅ£i să faceÅ£i ceva util, durerea va trece mai uÅŸor.
Să retrăiÅ£i zilnic acele clipe când, după serviciu ne plimbam toÅ£i trei ÅŸi îmi puneaÅ£i zeci de întrebări. AveÅ£i răbdarea de a asculta pe cei din jur, să priviÅ£i cu sufletul un om nu doar cu ochii, să vă aduceÅ£i aminte de clipele când nu aveaÅ£i prea multe de ales la masă, pentru a nu irosi ceea ce acum aveÅ£i norocul de a avea. Să nu vă pierdeÅ£i niciodată demnitatea pentru a realiza lucruri ce mai târziu nu vă vor fi utile nici vouă dar nici altora. Să nu aveÅ£i niciodată teamă de a fi judecaÅ£i de alÅ£ii, întotdeauna pot fi constructive de ÅŸtii să le priveÅŸti pe cele bune, lăsându-le pe cele rele în uitare. Să vă amintiÅ£i cu drag de orice mângâiere ÅŸi sărut ce le-aÅ£i avut pentru a nu uita că bunătatea ÅŸi dragostea părintească e necondiÅ£ionată.
Să reuÅŸiÅ£i să priviÅ£i părinÅ£ii cu inima, indiferent de greÅŸelile lor pentru că v-au dat viaţă ÅŸi voi sunteÅ£i cei ce puteÅ£i să o faceÅ£i mai frumoasă pe a voastră. În final mai am o rugăminte. Åžtiu că sunteÅ£i mult prea rezervaÅ£i în viaÅ£a de familie ÅŸi vă veÅ£i supăra niÅ£el că am scris public, dar destinul ne-a lăsat doar posibilitatea asta. Mama vă iubeÅŸte imens, chiar de nu putem trăi împreună.
FiÅ£i veÅŸnic buni ca să puteÅ£i transmite copiilor voÅŸtri adevărata iubire.»
O româncă, rezidentă în Italia din 2004, a publicat pe Facebook o scrisoare către copiii ei, acum trecuÅ£i de vârsta majoratului, în care încearcă să le dea sfaturi. Ileana Sprînceană are 46 de ani ÅŸi este originară din Adjud, judeÅ£ul Vrancea, scrie gazetaromaneasca.com. Lucrează în Italia de mai bine de opt ani. Când a decis să plece în Italia, copiii erau ambii minori. Băiatul avea 15 ani, iar fata 12, ÅŸi au rămas sub supravegherea bunicilor, care aveau probleme de sănătate. Singurul ajutor finaciar venea din partea mamei.
