1) Concediul si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca
Cel mai cunoscut tip de concediu de care beneficiaza asiguratii este cel medical, denumit legal si concediu pentru incapacitate temporara de munca cauzata de boli obisnuite sau de accidente in afara muncii.
In acest caz, indemnizatia de concediu se va suporta intr-o prima faza de catre angajator, din prima zi pana in a 5-a zi de incapacitate temporara de munca. Ulterior, potrivit OUG nr. 158/2005, ajutorul se plateste din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, incepand cu ziua urmatoare celor suportate de angajator si pana la data incetarii incapacitatii temporare de munca a asiguratului sau a pensionarii acestuia.
Durata de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca este de cel mult 183 de zile in interval de un an, socotita din prima zi de imbolnavire. Incepand cu a 91-a zi, concediul se poate prelungi de catre medicul specialist pana la 183 de zile, cu aprobarea medicului expert al asigurarilor sociale.
Totusi, legislatia in vigoare stabileste ca durata de acordare a concediului si a indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca poate fi mai mare in cazul unor boli speciale si se diferentiaza dupa cum urmeaza:
-un an, in intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoza pulmonara si unele boli cardiovasculare, stabilite de CNAS;
-un an, cu drept de prelungire pana la un an si 6 luni de catre medicul expert al asigurarilor sociale, in intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoza meningeala, peritoneala si urogenitala, inclusiv a glandelor suprarenale, pentru SIDA si neoplazii, in functie de stadiul bolii;
-un an si 6 luni, in intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoza pulmonara operata si osteoarticulara;
-6 luni, cu posibilitatea de prelungire pana la maximum un an, in intervalul ultimilor 2 ani, pentru alte forme de tuberculoza extrapulmonara, cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale.
Mai mult decat atat, medicul primar sau medicul specialist in afectiunea respectiva poate propune pensionarea de invaliditate daca bolnavul nu a fost recuperat la expirarea duratelor de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca. Pe de alta parte, pentru a evita pensionarea de invaliditate si mentinerea asiguratului in activitate, medicul poate propune prelungirea concediului medical peste 183 de zile, insa doar in situatii temeinic motivate de posibilitatea recuperarii.
Mai departe, la propunerile medicului primar/specialist, medicul expert al asigurarilor sociale decide prelungirea concediului medical pentru continuarea programului recuperator, reducerea programului de lucru, reluarea activitatii in raport de pregatirea profesionala si de aptitudini ori pensionarea de invaliditate.
In cazul prelungirii concediului medical peste cele 183 de zile, aceasta se va face pentru cel mult inca 90 de zile. In schimb, daca medicul expert al asigurarilor sociale a emis avizul de pensionare de invaliditate, plata indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca se va face pana la sfarsitul lunii urmatoare celei in care s-a emis avizul, fara a se depasi durata maxima de acordare a concediului.
Cuantumul brut lunar al indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca este de 75% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, pana la limita a 12 salarii minime brute pe tara lunar.
In schimb, cuantumul brut lunar al indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca determinata de tuberculoza, SIDA, neoplazii, precum si de o boala infectocontagioasa din grupa A si de urgente medico-chirurgicale este de 100% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni.
Citeste material integral pe avocatnet.ro
