Revolta de la Brașov a izbucnit în rândul muncitorilor de la Întreprinderea Steagul Roșu din Brașov. Cu o zi înainte, muncitorii primiseră salariile, dar cu rețineri uriașe în contul datoriilor externe, din cauza politicii economice impuse de Ceaușescu.
Unii s-au trezit cu jumătate din salariu, alții cu nimic. Au explodat nemulțumirile. De la probleme salariale s-a ajuns la un protest anticomunist. S-a strigat ”Jos dictatura”, ”Jos Ceaușescu”.
Toată lumea era cu ochii pe România. La Brașov era dat jos tabloul lui Nicolae Ceaușescu și se cânta ”Deșteaptă-te, române!”. A urmat arestarea protestatarilor, sute de organe specializate din Securitate fiind mobilizate în acest sens.
Potrivit rechizitoriului Procuraturii Generale din 2 decembrie 1987, au fost arestate și anchetate 284 de persoane, fiind trimiși în judecată 61 de protestatari, cei din urmă sub acuzația de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. Au fost condamnați cu executare, fiind ulterior deportați, adică împrăștiați prin toată țara. Instanţa a hotărât ca toţi inculpaţii să execute pedepsele prin obligarea la muncă corecţională, în alte unităţi socialiste, unde vor desfăşura activităţi productive.
În județul Botoșani au ajuns cinci dintre cei condamnați în urma revoltei de la Brașov.
Cei cinci erau:
-Gergely Andraş, care avea 18 ani în 1987, era angajat ca muncitor necalificat la Trustul de Construcţii Braşov, a fost condamnat la 2 ani de închisoare și trimis la Dorohoi.
-Neculăescu Marius Tibi (24 ani în 1987), era lăcătuş mecanic la Întreprinderea de Autocamioane Braşov și a ajuns la Botoșani (Întreprinderea Electrocontact), unde va executa pedeapsa de 2 ani de închisoare la locul de muncă.
-Macovei Mihai (21 ani în 1987), era angajat ca lăcătuş la Întreprinderea de Autocamioane Braşov, însă după 15 noiembrie a fost trimis la Botoșani, unde va sta tot 2 ani, drept pedeapsă, la locul de muncă.
-Vulpe Pavel Cornel (18 ani în 1987) a primit, de asemenea, o pedeapsă de 2 ani cu executare la locul de muncă. Era angajat ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Autocamioane Braşov, a fost și el trimis la Botoșani.
-Huian Aurel (28 ani în 1987), strungar la Întreprinderea de Autocamioane Braşov, a fost trimis la Dorohoi pentru a executa pedeapsa de 1 an si 6 luni.
În noiembrie 2002, Centrul de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet a organizat o masă rotundă la care au participat 11 dintre miile de manifestanţi de la Braşov, care au povestit în fața istoricilor şi ziariştilor întâmplările prin care au trecut în noiembrie 1987. Întâlnirea a fost moderată de Romulus Rusan, directorul CISAC, mărturisirile fiind publicate în cartea „O zi de toamnă, cândva… (15 noiembrie 1987)”, Fundația Academia Civică, 2004.
Unul dintre ”deportați”, Marius Neculăescu, a povestit ce s-a întâmplat la Botoșani, oraș în care avea să rămână până la izbucnirea revoluției din 1989.
”După ce ne-a judecat, ne-a trimis în țară; eu am fost la Botoșani. Acolo, în fiecare joi eram la Miliție să facem apelul, să vadă că suntem, că existăm, că ne-am făcut treaba. Cel puțin pe mine nu m-a întrebat niciodată nimic despre cei din jurul meu, dar trebuia să fiu acolo”, a povestit Marius Neculăescu.
A fost trimis la Întreprinderea Electrocontact. Își amintește că, la Botoșani, comandantul Miliției era ”Diamandescu, a fost și adjunct de ministru după revoluție”.
”Tot așa, din șoapte, am auzit că el fusese mutat disciplinar la Botoșani. Eu am tot ezitat să-mi schimb buletinul de Brașov cu buletin de Botoșani. Am ajuns să fac tot felul de lucruri, să-mi iau gazdă. La Miliție trebuia să-mi fac viză de flotant și când mi-au cerut buletinul am zis că n-am buletin la mine. Au încercat să-mi dea un apartament, n-am vrut să-l iau, de ce? Pentru mine însemna ceva că sunt brașovean; am zis că trece pedeapsa de doi ani, cât o fi, o să mă prezint undeva în Brașov și nu se va mira nimeni că vreau să mă angajez”, spune brașoveanul.
O întâmplare petrecută chiar în ”buza” revoluției din 1989 ne arată faptul că structurile de partid erau fidele nu doar comunismului, ci și conducătorului suprem, Nicolae Ceaușescu.
Marius Neculăescu povestește cum, în timpul unei vizite a lui Nicolae Ceaușescu în septembrie 1989, chiar în întreprinderea în care acesta lucra, a fost băgat în beci.
”Chiar înainte de revoluție, Ceaușescu a făcut o vizită în nordul Moldovei. Toată lumea s-a agitat, Miliția, Securitatea. A făcut o vizită și în Botoșani, chiar în întreprinderea în care lucram eu. M-au luat frumos, m-au băgat la beci, “stai aici, până trece vizita, că cine știe cum ieși cu scrisoarea în bot sau ce-ți mai trece prin cap”.