E legendar faptul că un mare miliardar a organizat un concurs pentru a încredinÅ£a unei singure persoane administrarea întregii sale averi. MulÅ£i dintre cei înscriÅŸi în competiÅ£ie aveau experienţă impresionantă ÅŸi calităţi cu totul deosebite. Dar când ieÅŸeau de la interviuri, cineva arunca de undeva de sus, în faÅ£a candidaÅ£ilor, o agrafă de birou. Unul singur s-a aplecat cu grijă ÅŸi a adunat de pe jos acest insignifiant obiect căzut în faÅ£a lor.
 
Există un curent de opinie care susÅ£ine că doar creÅŸtinismul occidental, mai ales cel de factură protestantă, poate constitui un suport spiritual pentru cei ce activează în domeniul economic (a se vedea, spre exemplu, Max Weber ÅŸi lucrarea sa, "Etica protestantă ÅŸi spiritul capitalismului"). CreÅŸtinismul răsăritean este asociat cu firile contemplative, cu cei ce caută mereu să se desprindă de cele pământeÅŸti ÅŸi să se ancoreze deja în Împărăţia lui Dumnezeu. Unii ortodocÅŸi chiar îÅŸi găsesc o justificare aici pentru lipsa de pragmatism (să nu spun că uneori e lene, pur ÅŸi simplu). Oare aÅŸa stau lucrurile? Ne îndeamnă Mântuitorul la a sta departe de orice demers de natură economică, de orice iniÅ£iativă de ordin gospodăresc? Este "negrija zilei de mâine" (Cf. Matei 6, 25-34) totuna cu uciderea din faşă a oricărui elan antreprenorial?

Un răspuns găsim ÅŸi în pilda talanÅ£ilor (V. Matei 25, 14-30), care ne prezintă cum două dintre cele trei slugi ale unui om, la întoarcerea acestuia, când "a făcut socoteala cu ele", au adus o sumă de două ori mai mare, adică zece ÅŸi patru talanÅ£i, în loc de cinci, respectiv doi talanÅ£i, cât primiseră iniÅ£ial. Doar cea care a primit un singur talant (ce echivala, totuÅŸi, cu aproximativ 26 de kg de argint!), l-a îngropat ÅŸi l-a înapoiat întocmai stăpânului, ca o "slugă vicleană ÅŸi leneşă" (Matei 25, 26), în loc să-l fi dat măcar zarafilor (celor ce schimbau banii, cu un adaos) spre a-l înmulÅ£i.

Ca orice altă pildă, ÅŸi aceasta se pretează atât la o interpretare alegorică, cât ÅŸi la una literală. Luând în calcul a doua cheie de lectură, sesizăm că lipsei de iniÅ£iativă e preferabilă chiar ÅŸi încredinÅ£area capitalului nostru unui zaraf (cumva echivalentul de azi al unei bănci sau al unui investitor). Este însă aspru taxată de Dumnezeu nelucrarea, îngroparea talantului, indiferent de motivele invocate. Sunt sfinÅ£i ai Bisericii care nu se jenează a folosi cuvântul profit în comentariul lor la această parabolă: "Sluga netrebnică a spus că stăpânul său este aspru dar, cu toate acestea, a neglijat să-l slujească ca să-i aducă câÅŸtig, spunând că s-a temut să investească argintul pentru a obÅ£ine profit, când el ar fi trebuit să se teamă să nu aducă înapoi stăpânului fără profit ceea ce acesta i-a încredinÅ£at" (V. Sfântul Grigorie cel Mare, Patruzeci de Omilii la Evanghelii 9.3, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip). Evident, de aici nu se poate trage concluzia că profitul trebuie să devină scop în sine ÅŸi că omul trebuie să-ÅŸi epuizeze existenÅ£a în activităţi de natură economică. CreÅŸtinii cu discernământ duhovnicesc, fideli acestei pilde a talanÅ£ilor, înÅ£eleg că hărnicia lor trebuie ghidată de două încredinţări: 1. ceea ce avem (capital material, competenţă profesională, forţă de muncă etc.) datorăm lui Dumnezeu, reprezintă darul Său, pus însă în lucrare de către noi; 2. ceea ce lucrăm, nu facem decât cu gândul de a-I oferi Lui rezultatul muncii noastre (inclusiv prin întreÅ£inerea celor încredinÅ£aÅ£i nouă în familia proprie, prin grija faţă de săraci sau cea faţă de nevoile comunităţilor bisericeÅŸti etc.).
FuncÅ£ie de politica angajatorului, în modul de raportare a unui angajat vizavi de locul său de muncă există două posibilităţi: fie se concentrează asupra propriei persoane, asupra modului în care el îÅŸi îndeplineÅŸte sarcinile de serviciu (inward), fie accentul cade asupra obiectivelor de atins, asupra rezultatului final al muncii sale ÅŸi al întregii firme (outward). DiferenÅ£ele sunt foarte mari. Abia în ultimii ani, cercetările au evidenÅ£iat că eficienÅ£a într-o companie creÅŸte în mod considerabil atunci când angajaÅ£ii sunt educaÅ£i să se concentreze nu asupra reuÅŸitei personale, asupra modului în care ar fi percepuÅ£i de cei ce le evaluează munca, ci asupra lucrării în sine, asupra Å£intelor de atins. Unul dintre efectele pozitive este că doar în modul outward există deschidere maximă ÅŸi fiecare colaborează eficient cu ceilalÅ£i angajaÅ£i, evitând să caute, în mod egoist, a-ÅŸi face bine treaba doar în propria-i pătrăţică.

Dar cel mai important este că angajatul se simte încurajat să aibă iniÅ£iativă, să nu se limiteze la a-ÅŸi îndeplini formal datoriile prevăzute în fiÅŸa postului. Precum cel ce a îngropat talantul, există ÅŸi în rândul angajaÅ£ilor ispita de a depune un efort minim, apelând la tot soiul de subterfugii care să le justifice inactivitatea. Pe când dacă accentul este pus pe obiective de îndeplinit, pe a aduce câÅŸtig în firmă, printr-un efort colectiv, lucrurile se schimbă. În comentariul său la pilda talanÅ£ilor, Andrei PleÅŸu are o viziune consonantă cu modelul inward/ outward asupra celor trei slugi cărora li s-a încredinÅ£at câte o parte din capitalul stăpânului lor: "DiferenÅ£a dintre primele două slugi ÅŸi sluga a treia este diferenÅ£a dintre adepÅ£ii care se supun însărcinării primite cu bucurie, cu o anumită vervă procedurală, ÅŸi cei care o fac de frică, preocupaÅ£i numai de securitatea lor personală. Multiplicatorii acÅ£ionează pentru profitul altuia. Păstrătorul se gândeÅŸte numai la siguranÅ£a sa, la obÅ£inerea maximei certitudini, pe principiul minimei rezistenÅ£e. Multiplicatorii sunt invitaÅ£i să «intre» în spaÅ£iul sărbătoresc al răsplăţii, să treacă, aÅŸadar, din afară înăuntru. Dimpotrivă, păstrătorul «leneÅŸ» e azvârlit în «întunericul cel mai din afară» (Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste", Humanitas, BucureÅŸti, 2012, p. 181).

Iată cum pilda talanÅ£ilor oferă, încă de acum două mii de ani, un model de eficienţă în muncă (outward) pe care economia de piaţă l-a descoperit relativ recent. Mai mult, tot în această pildă putem identifica ÅŸi modelul după care ar trebui făcute promovările într-o companie. Stăpânul din parabolă spune fiecăreia dintre slugile care au înmulÅ£it talanÅ£ii: "Bine, slugă bună ÅŸi credincioasă, peste puÅ£ine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău" (Matei 25, 21 ÅŸi 23). Adică celui care lucrează eficient la un anumit nivel, i se vor putea, ulterior, încredinÅ£a mai multe spre administrare. Cine însă nu va roade fiind responsabil "peste puÅ£ine", cu siguranţă nu are de ce să primească atribuÅ£ii "peste multe", adică să fie promovat (de aceea e revoltător când vezi că ajung să conducă sate, oraÅŸe sau domenii de anvergură naÅ£ională persoane care nu au coordonat în viaÅ£a lor nici măcar doi oameni).

E legendar faptul că un mare miliardar a organizat un concurs pentru a încredinÅ£a unei singure persoane administrarea întregii sale averi. MulÅ£i dintre cei înscriÅŸi în competiÅ£ie aveau experienţă impresionantă ÅŸi calităţi cu totul deosebite. Dar când ieÅŸeau de la interviuri, cineva arunca de undeva de sus, în faÅ£a candidaÅ£ilor, o agrafă de birou. Unul singur s-a aplecat cu grijă ÅŸi a adunat de pe jos acest insignifiant obiect căzut în faÅ£a lor. "Cine a fost atât de atent cu o agrafă de birou, cu siguranţă va avea mare grijă ÅŸi de averea mea", ar fi declarat acel miliardar, după ce l-a angajat pe acest candidat grijuliu. Iată cum pilda talanÅ£ilor are aplicaÅ£ii în situaÅ£ii dintre cele mai neaÅŸteptate. Cred că dacă actorii economiei de piaţă ÅŸi toÅ£i lucrătorii ar fi conectaÅ£i mai mult la preceptele evanghelice, nu doar că ar fi mai umani ÅŸi mai generoÅŸi, mai conÅŸtienÅ£i de rostul muncii lor, dar ar fi, cu siguranţă, ÅŸi mult mai eficienÅ£i în activitatea lor specifică. Cum să nu fie aÅŸa, când ai conÅŸtiinÅ£a că patron e, de fapt, ÎnsuÅŸi Dumnezeu?

pr. Constantin Sturzu
Sursa:doxologia.ro