Domnule viitor preşedinte, nu vreau să-mi daţi un job, nici bani, nici casă de la stat. Vă cer un singur lucru!

"Îmi găsesc eu singur un loc de muncă, aÅŸa cum am găsit în ultimii 15 ani. Pun eu singur pe masă mâncare mie ÅŸi familiei mele. Nu am nevoie de nimic "de la stat". Îmi place să muncesc, am putere ÅŸi pregătire să o fac".

Domnule viitor preşedinte, nu vreau să-mi daţi un job, nici bani, nici casă de la stat. Vă cer un singur lucru şi aveţi votul meu.

Nu vreau să-mi daţi loc de muncă. Şi nici "casă de la stat". Şi nici ajutoare sociale.

De la dumneavoastră îmi doresc să îmi garantaÅ£i LIBERTATEA, BUNÄ‚STAREA, FERICIREA.

Domnilor candidaţi, nu ştiu cui voi da votul meu.

Åžtiu doar că am să merg la urne ÅŸi în turul 1 ÅŸi în turul 2.

Mai aveÅ£i două săptămâni să îmi câÅŸtigaÅ£i încrederea.

"Dar când Å£i-a luat cineva libertatea dupa 1989?" - mă veÅ£i întreba dumneavoastră, politicienii.

"În fiecare zi din ultimii 25 de ani", am să vă răspund eu.

Mi-aÅ£i luat libertatea de miÅŸcare. Ca să îmi văd părinÅ£ii care stau în nordul Å£arii, merg cu trenul 7-8 ore. Îmbătrânesc săracii. Åži mi-aÅ£i luat dreptul de a-i vedea măcar la câteva săptămâni. Dacă ar circula trenurile cu 100 de kilometri la oră, aÅŸ ajunge acasă în 4 ceasuri. Dumneavoastră, politicienii, aÅ£i ales să mă întoarceÅ£i mult înainte de Al Doilea Război Mondial, să mă miÅŸc cu 49 de km/h în 2014, pe calea ferată. Aflu că vom abandona 30% din linii, "pentru că nu e rentabil" sa le mai Å£inem.

Îmi veÅ£i spune că pot să merg cu maÅŸina.

Am să vă răspund că niciodată nu aÅ£i avut bani de autostrăzi ÅŸi că pe ÅŸosele, la familia mea, tot in 6-7 ore ajung. Åži că drumurile noastre s-au transformat în cimitire pline de cruci pe margini. La fiecare 4 ore, un român a murit în accidente în 2012. Tot timpul aÅ£i avut fonduri - din banii mei - pentru astupat niÅŸte gropi la suprapreÅ£, prin firmele numiÅ£ilor dumneavoastră "de la judeÅ£" care vă sponsorizează campaniile electorale.

Îmi veÅ£i spune că există avion.

Iar eu am să vă răspund că un bilet dus-întors e câteodată mai scump ca un drum până în Paris. Sau că pentru a ajunge într-un week-end la Sibiu, trebuie să faci escală în Viena la dus ÅŸi la Munchen la întors. Nu e o glumă, deÅŸi pare (întrebaÅ£i la TAROM). Åžtiu, dumneavoastră mergeÅ£i în coloană, cu antemergător ÅŸi girofar.

Mi-aÅ£i luat libertatea de a spera. Vreau ca viitorul meu preÅŸedinte să mă ajute să nu mai spun atât de des, lipsit de vlagă "totul e degeaba/ totul e pierdut/ poporul ăsta e blestemat/ Å£ara asta nu  mai are nicio ÅŸansă, a picat pe mâna mafioÅ£ilor, hoÅ£ilor ÅŸi tupeiÅŸtilor/ trebuie să plec afară".

Mă veÅ£i întreba "dar când Å£i-am luat noi bunăstarea?"

Am să vă răspund: "Mi-aÅ£i luat bunăstarea de fiecare dată când, în ultimii 25 de ani, am fost nevoit să dau bani la spitale, să-mi cumpăr medicamente, să contribui la fondul clasei, într-o Å£ară în care sănătatea ÅŸi învăţământul sunt gratuite".

Mi-aÅ£i luat bunăstarea ÅŸi aÅ£i vândut-o pe bani grei, când aÅ£i luat imprimante de 4 ori mai scumpe, mascând ÅŸpăgile pe care le rostogoleaÅ£i de la un partid la altul, peste guvernări, dosind comisioanele în firme off-shore.

Sau când aÅ£i "achiziÅ£ionat" mănuÅŸi chirurgicale chinezeÅŸti la licitaÅ£ii trucate, drenând banii din sistem către căpuÅŸele partidelor dumneavoastră.

Mi-aÅ£i luat bunăstarea când, în loc să informatizaÅ£i sistemele de plată a impozitelor, aÅ£i angajat tăietori de chitanÅ£e care se comportă, de peste ghiÅŸeu, ca stăpânii mei. Vorbesc despre pervazul ăla amârat din sălile care miros a comunism, în faÅ£a căruia eu trebuie să stau plecat, să vorbesc prin geam, umil, în faÅ£a Dumnezeului de peste tejghea, plătit din banii mei.

Åži mi-aÅ£i mai luat bunăstarea când inspectorii dumneavoastră fiscali s-au purtat ca tigrii cu mine pentru că am întârziat impozitul pe apartament - blocându-mi conturile - ÅŸi ca mieluÅŸeii cu marii evazioniÅŸti, cu sute de milioane de euro pagubă la buget. Ei au "trecere" la mai marii zilei.

Mi-aÅ£i luat bunăstarea de fiecare dată când aÅ£i inventat o taxă, un bir nou, doar ca să aveÅ£i din ce fura mai mult.

Sau atunci când mi-aÅ£i modificat legile de atâtea ori, încât am abandonat ideile mele de afaceri pentru că îngropaÅ£i orice iniÅ£iativă cu ordonanÅ£e multe, date cu dedicaÅ£ie ÅŸi reguli schimbate de la o zi la alta.

Mi-aÅ£i luat bunăstarea atunci când justiÅ£ia s-a făcut că nu-l vede pe cel care îmi ia, rânjind cu tupeu, în fiecare zi, bani din buzunar.

Mă veÅ£i întreba "dar fericirea când Å£i-am luat-o?"

Iar eu am să vă răspund: "Dumneavoastră, politicienii, mi-aÅ£i luat dreptul la FERICIRE de fiecare dată când aÅ£i atentat la LIBERTATEA ÅŸi la BUNÄ‚STAREA mea".

Dar îmi permit să vă sugerez eu cum sa îmi garantaÅ£i dreptul la fericire:

Am să fiu fericit când am să-mi văd părinÅ£ii care îmbătrânesc în fiecare week-end aÅŸteptându-mă, mergând 3-4 ore cu maÅŸina sau trenul la 400-500 de kilometri de BucureÅŸti (vedeÅ£i dumneavoastră, nu vă cer să alergăm cu 600 km/H, ca în Japonia sau FranÅ£a, cu TGV-ul).

Am să fiu fericit dacă am să pot să deschid o afacere în IaÅŸi, Suceava, Oradea - mergând, în fiecare zi din Capitală, pe o autostradă pe care refuzaÅ£i să mi-o faceÅ£i de 25 de ani. Dar pe care eu o merit.

Am să fiu fericit dacă am să îmi duc copilul la ÅŸcoală ÅŸi nu am să cotizez la "fondul clasei" într-o Å£ară în care politicenii mă sfidează ÅŸi îmi spun, prostindu-mă pe faţă, în timp ce mă fură, că "învăţământul este gratuit".

Am să fiu fericit dacă la spital nu am să împart banii, jenat, prin buzunarele asistentelor, medicilor ÅŸi dacă voi fi tratat cu un zâmbet cald, de niÅŸte oameni care-ÅŸi fac meseria cu demnitate.

Am să fiu fericit când am să ÅŸtiu că JustiÅ£ia garantează dreptatea mea.

Am sa fiu fericit când voi putea merge cu bicicleta prin oraÅŸ ca în Amsterdam sau Copenhaga, când soÅ£ia mea va plimba bebeluÅŸul în cărucior pe trotuar, nu făcând slalom printre SUV-urile câÅŸtigătorilor de licitaÅ£ii aranjate, printre clădirile ridicate fără autorizaÅ£ie, când copilul meu va putea respira un aer curat pentru că nu îi furaÅ£i pădurile, într-o ură viscerală faţă de tot ce este verde ÅŸi dă oxigen.

RemarcaÅ£i că nu vă cer o slujbă, nici de mâncare, nici casă, nici bani, nici ajutoare sociale.

Îmi găsesc eu singur un loc de muncă, aÅŸa cum am găsit în ultimii 15 ani. Pun eu singur pe masă mâncare mie ÅŸi familiei mele.

Nu am nevoie de nimic "de la stat". Îmi place să muncesc, am putere ÅŸi pregătire să o fac. Vreau doar să îmi garantaÅ£i LIBERTATEA, BUNÄ‚STAREA ÅžI FERICIREA ÅŸi vă dau votul meu!

(Alex Livadaru)

SURSA
 

 

 

 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

FC Botoșani anunță transferul lui Alexandru Cristian Bota!

astăzi, 11:37

FC BotoÈ™ani a ajuns la o înÈ›elegere cu “U” Cluj pentru transferul sub formă de împrumut al mijlocaÈ™ului central Alexandru Cristian Bota. Produs 100% al “Șepcilor ...

Ei sunt viitorii ofițeri de poliție, aflați în practică la Botoșani!

astăzi, 11:15

Pe parcursul acestei etape de formare profesională, studenÈ›ii au ocazia să îÈ™i completeze pregătirea teoretică prin activități practice desfășurate alături de poliÈ›iÈ™ti cu experienÈ...

Primar din Botoșani trimis în judecată de DNA, pentru o mită de aproape 100.000 de lei!

astăzi, 10:42

Procurorii din cadrul DirecÈ›iei NaÈ›ionale AnticorupÈ›ie – Serviciul teritorial Suceava au dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Eugen Nechita,...