"Taxa de poluare este profund inechitabilă şi discriminatorie pentru un posesor de autovehicul înmatriculat după anul 2007 obligaţia la plata timbrului de mediu / taxă de primă înmatriculare / taxă pentru emisiile poluante, în comparaţie cu cei care au înmatriculat autovehicule în România înainte de 2007", se arată în proiectul de lege propus de senatorii PNL Valeriu Victor Boeriu şi Cristian Petru Bodea.
Expunere de motive
Taxa de poluare datorată de posesorii de autovehicule din România a cunoscut mai multe variante în ultimii ani, dar niciuna bazată pe un principiu echitabil: poluezi mediul în funcţie de cât circuli – plăteşti în funcţie de cât poluezi.
Astfel s-a ajuns la situaţii aberante din punct de vedere fiscal şi al protecţiei mediului, deoarece nici vechimea autovehiculului, nici tipul motorului (EURO 2, 3, 4 sau 5), nici capacitatea cilindrică nu indică în mod corespunzător cât poluează un autovehicul într-un an, consumul de combustibil fiind cel mai bun indicator.
În acelaşi timp, este profund inechitabilă şi discriminatorie pentru un posesor de autovehicul înmatriculat după anul 2007 obligaţia la plata timbrului de mediu / taxă de primă înmatriculare / taxă pentru emisiile poluante, în comparaţie cu cei care au înmatriculat autovehicule în România înainte de 2007.
Taxarea pe baza kilometrilor parcurşi, respectiv a consumului de carburant rezolvă, implicit, problema calculării unei taxe în funcţie de capacitatea cilindrică, ştiut fiind faptul că aceasta influenţează consumul de combustibil. În acelaşi timp elimină o procedură greoaie de aplicare a timbrului de mediu şi un sistem complicat de calcul, care implică resurse financiare şi umane considerabile.
În ceea ce priveşte temerea că lipsa unei taxe de poluare plătite la prima inmatriculare ar transforma România în cimitir de maşini vechi sau că existenţa acesteia se justifică prin prisma înnoirii parcului auto, argumentele nu stau în picioare. O astfel de taxă nu încurajează cumpărătorul să cumpere o maşină care poluează mai puţin, dacă nu are bani pentru ea, ci îi refuză dreptul la cumpărarea unui autovehicul în funcţie de bugetul propriu. În acelaşi timp, Ministerul Mediului, care colectează banii din timbrul de mediu, nu are nicio responsabilitate faţă de industria auto şi nu ar trebui să aibă nicio datorie în ceea ce priveşte stimularea cumpărării de maşini noi. Există programul Rabla pentru acest lucru.
Pentru a răspunde în mod corect şi eficient necesităţii de protejare a mediului, posesorii de autovehicule trebuie să plătească, proporţional cu folosirea acestora, o taxă de poluare care să se regăseasca în preţul carburantului. Prezentul proiect de lege stabileşte această taxă la valoarea de 1 ban / litrul de combustibil, ceea ce ar însemna o influenţă de doar 0,16% în preţul final. Taxa aceasta, plătită proporţional cu consumul, va fi uşor de suportat de cetăţeni, în comparaţie cu câteva sute sau mii de euro plătite la prima înmatriculare. Destinaţia acesteia va fi precisă – Fondul de ameliorare pentru Împădurire, gestionat de Ministerul Pădurilor, Apelor şi Pisciculturii, adevărata soluţie pentru poluarea excesivă pe care o fac autovehiculele fiind plantarea de arbori. Pentru un control strict şi transparenţă asupra gestionării sumelor colectate în acest fond, va fi prezentat, anual, un raport detaliat de către ministrul care răspunde de Direcţiile silvice.
De altfel, modelul acestei taxe este aplicat cu succes în alte state europene, Germania fiind recunoscută pentru această practică generatoare de fonduri consistente la bugetul de stat.
Impactul socio-economic este, de asemenea, în limitele acceptate, taxarea unui ban pe litrul de carburant fiind suportabilă de populaţie şi fără risc de a declanşa scumpiri în lanţ, dată fiind valoarea infimă adăugată preţului iniţial.
