Venirea a zeci ÅŸi sute de mii de oameni din Africa de Nord ÅŸi Orientul Apropiat a sfâÅŸiat Europa.Sunt, de-o parte, cei care vor să-i primească necondiÅ£ionat ÅŸi să le dea orice vor.
Sunt, de altă parte, cei care vor să-i respingă din start, folosind marina militară ca să întoarcă din drum navele care îi aduc.
Între aceste două extreme, feluritele nuanÅ£e se pierd.
Åži, ca de fiecare dată când avem de-a face cu un război neconvenÅ£ional, imensa majoritate a discuÅ£iilor - dacă sunt discuÅ£ii! - ÅŸi discursurilor se bazează pe patetism.
Nu vrei să-i accepţi pe imigranţi "in integrum", fără discuţii şi fără condiţii? "Eşti un neom fără pic de milă şi fără inimă; eşti un fanatic religios plin de ură faţă de străini; eşti un rasist; eşti un necreştin" etc., etc., etc.
Faptul că mulţi dintre cei care dau lecţii de creştinism celor prudenţi sau ostili sunt oameni care urăsc creştinismul, oameni care lucrează la oficine care persecută sistematic Ortodoxia etc., este cu totul trecut cu vederea de către adepţii (creştini) ai acceptării "in integrum.".
Fotografii şi filme patetice domină postările.
O mamă alăptându-ÅŸi copilul în mers, oameni cu glasuri disperate, apeluri emoÅ£ionante.Patetisme peste patetisme,
întunecând gândirea ÅŸi provocând sentimental la maximum.Exact aceeaÅŸi atitudine se vede ÅŸi în cealaltă tabără.
Nu vrei să-i respingi pe imigranÅ£i "in integrum", fără discuÅ£ii ÅŸi fără condiÅ£ii? "EÅŸti un trădător inconÅŸtient; eÅŸti un neom fără inimă ÅŸi fără minte, care osândeÅŸte copiii ÅŸi femeile agresiunii islamice; eÅŸti un fanatic islamist; eÅŸti un necreÅŸtin" etc., etc., etc.
Şi aici funcţionează aceeaşi propagandă patetică, adesea din aceleaşi surse ne (sau anti) creştine.
Filme emoţionale, fake-uri (precum minciuna cu refugiaţii care ar refuza ajutoare pentru că au pe ele crucea), poze dure etc.
Se exprimă, mai mult ca niciodată, ostilitatea, osânda ÅŸi ura faţă de crima "altei păreri"
DiscuÅ£iile raÅ£ionale devin aproape imposibile. Alunecare în ironii - adesea personale -, insinuări ÅŸi acuzaÅ£ii se face extrem de repede.
Cu toate acestea adevărul nu este nici de o parte, nici de cealaltă, ci undeva la mijloc.Pentru că este o deosebire uriaşă între deportaÅ£i, refugiaÅ£i ÅŸi imigranÅ£i din varii motive.
O deosebire care, dincolo de emoţii şi patetisme, trebuie făcută.
Întinderea unei mâini calde către cei care au nevoie de ajutor este o obligaÅ£ie umană fundamentală.
Întinderea unei mâini calde către cei care vor să profite de tine este o aberaÅ£ie.
CreÅŸtinii - indiferent de confesiune - care se refugiază din Irac, Liban, Siria, Egipt sau alte ţări în care sunt persecutaÅ£i teribil trebuie, evident, ajutaÅ£i.
Desigur, cel mai mare ajutor ar fi ca puterile occidentale - începând cu SUA - care au declanÅŸat tragediile
naÅ£ionale din acele state să pună capăt mizeriei pe care au stârnit-o.
În acelaÅŸi timp, a privi cu prudenţă ÅŸi chiar suspiciune musulmanii care vin în Europa în valuri este de bun simÅ£.
Nu e vorba doar de faptul că mulÅ£i dintre ei nu sunt refugiaÅ£i, ci pur ÅŸi simplu imigranÅ£i care profită de un anumit context. Dar, în plus, mulÅ£i dintre ei sunt purtătorii unei violenÅ£e ÅŸi unei atitudini misogine ÅŸi intolerante care este dincolo de orice discuÅ£ie. Åži care este în foarte mare parte vinovată de crime cumplite împotriva umanităţii!
Voi da un singur exemplu: curzii. Am o profundă simpatie, chiar dragoste, pentru poporul curd.
Este un popor care suferă de mii de ani, un popor nedreptăţit de puterile occidentale ÅŸi orientale, un popor care a îndurat lovituri nenumărate, cumplite, înfricoşătoare.
Åži care acum este bombardat nu doar de forÅ£ele ISIS, ci ÅŸi de forÅ£ele turceÅŸti (Turcia fiind... în NATO!!!).
Adăpostirea lor este un lucru de bun-simţ.
CondiÅ£ionarea adăpostirii lor de o purtare decentă, de respectarea regulilor ţării care îi adăposteÅŸte, este iarăşi un lucru de bun-simÅ£.
Iar prudenÅ£a faţă de cei extremiÅŸti dintre ei absolut obligatorie - oricât de uÅŸor de înÅ£eles ar fi motivaÅ£iile extremismului curd.
Nu vreau să încerc să propun soluÅ£ii.
Până la urmă, ceea ce fac eu aici este să-mi expun câteva gânduri, ca persoană oarecare, fără nici o putere de a hotărî asupra a ceea ce se va face. Nu răspund în nici un fel de refugiaÅ£ii europeni în general sau de "porÅ£ia" pe care România a primit-o (sau i-a fost impusă, nu contează).
Sunt sigur că România poate face faţă, din punctul de vedere al resurselor, unui număr de o mie sau cinci mii sau zece mii de refugiaÅ£i. Totodată ÅŸtiu că incompetenÅ£a ÅŸi corupÅ£ia autorităţilor române este gigantică - vezi mizeria de la BăiculeÅŸti, în care până ÅŸi Procuratura are partea ei. Åži îndreptăţeÅŸte îngrijorarea cetăţenilor faţă de felul în care aceste autorităţi - în frunte cu infracÅ£ionalul Parlament - vor fi în stare să "gestioneze problemele".
TotuÅŸi, din nou, NU vreau să încerc să propun soluÅ£ii.
Vreau doar să îndemn la o gândire ÅŸi exprimare nuanÅ£ată, în care poziÅ£iile diferite sau adverse să nu fie tratate cu ură ÅŸi radicalism.
Vreau să îndemn la raÅ£iune, la discernământ. La "audiatur et altera pars". La discuÅ£ii constructive.
În lipsa lor vom rămâne mase de manevră pentru o grupare politică (ÅŸi economică) sau alta. DezbinaÅ£i, lipsiÅ£i de putere, incapabili să găsim soluÅ£iile constructive ÅŸi mai ales să le promovăm.
Înainte de a pretinde că murim de mila ori dragostea imigranÅ£ilor sau a posibilelor victime ale acestora să arătăm înÅ£elegere faţă de cei cu care discutăm sau disputăm.
Pace tuturor!
Pr. Mihai-Andrei Aldea
