Ochiul pizmas nu este, de exemplu, o banala durere se cap, o ameteala obisnuita sau altceva. Hotarat, este ceva teribil, ceva ingrozitor, ceva de nesuferit, ceva dracesc. Martori oculari relateaza ca un satean avea un cal frumos. O persoana invidioasa, uitandu-se la el, a zis: "Ce cal frumos!", iar animalul a cazut mort chiar atunci. Este cu siguranta o actiune a diavolului.

Povestea de mai sus scoate in evidenta faptul ca numai cei plini se rautate au acest deochi in ei: "Risipiti orice otrava a oamenilor stricati si pizmareti" (din Rugaciunea impotriva pizmei).

Pe cine vatama deochiul ?

Evident, fiindca deochiul este o actiune a diavolului, el poate vatama pe oricine care este lipsit de aparare, care nu este inzestrat cu armele necesare infruntarii diavolului si a mestesugirilor sale: rugaciunea, postul, spovedania si Dumnezeiasca Impartasanie.

Iata de ce:
- Sfintii nu sunt vatamati.
- Preotii, de asemenea, nu sunt vatamati (din pricina Preotiei).
- Nu sunt vatamati nici credinciosii care iau parte la viata liturgica a Bisericii.

Izgonirea deochiului

Rugaciunea este una dintre cele mai bune metode de ferire de deochi. Dat fiind faptul ca deochiul este o actiune a diavolului, este trebuinta de o rugaciune speciala pentru a-l exorciza. Biserica Ortodoxa a stabilit o rugaciune deosebita impotriva deochiului, prin care diavolul este alungat.

Tentative pacatoase de exorcizare

Sa presupunem ca ati fost afectati de deochi si, in loc sa va duceti la un preot, va duceti la o femeie "specializata" in astfel de cazuri. Daca faceti aceasta, atat voi cat si femeia savarsiti un pacat. Pacatuiti prin aceea ca dispretuiti pe slujitorul numit de Dumnezeu (preotul), mergand si batand la usa unui strain, iar femeia aceea submineaza pozitia preotului.

Pentru a fi mai clar: laicii, ca unii care nu sunt hirotoniti, nu au dreptul sa faca semnul crucii asupra altor oameni intr-un mod sacramental. De ce nu-ti faci singur semnul crucii? De unde aceasta sfintenie in mainile acestor oameni?

Deoarece nu sunt preoti, este evident ca nu pot savarsi nici o Taina, precum, sa zicem, Taina Mirungerii. Cu toate acestea, unele femei indraznesc sa faca aceasta. Isi "sfintesc" singure putin ulei si-si fac semnul crucii cu el! V-ati intrebat vreodata de ce nu folosesc ulei dintr-o candela?

In ritualurile lor, acestea amesteca cuvinte bisericesti cu altele, din alta parte (adica de la diavolul). Oare rugaciunile Bisericii au nevoie de o intarire venita de la cele ale diavolului? In final, care cuvinte vor da roade? Cele ale Bisericii sau cele ale diavolului? Oare Domnul va da vreo atentie rugaciunilor spurcate?

Si sa nu spui: "Dar, de indata ce femeia m-a exorcizat, m-am simtit din nou bine." Poate fi pe fond psihologic. Poate sa fi fost diavolul acela care te-a facut bine.

Un prilej de luare aminte

Pe 2 martie 1998, un oarecare domn din Patras, Grecia, mi-a spus despre ceea ce i s-a intamplat cu cincisprezece ani in urma. Pe scurt. De la varsta se 14 ani, familia lui il ducea periodic pentru a fi exorcizat. Dar acesta era doar un pretext de care diavolul voia sa se foloseasca. El a inceput sa aiba puterea deochiului. Celor pe care-i admira li se intampla cate ceva rau. Putea, de exemplu, sa se uite la o femeie care merge pe strada, iar aceasta sa se impiedice sau sa-si scranteasca piciorul.

In Joia Mare din anul 1983, el a participat la Denia Patimilor din seara respectiva la Biserica Sfantul Spiridon, in Aigaleo. Deodata, in momentul cel mai important al slujbei, s-a simtit rau. Mintea i s-a incetosat cu totul. Comunitatea a inceput sa se clatine in fata ochilor lui. In acelasi timp, l-a cuprins o transpiratie rece. Nemaiputand sta in picioare, a iesit afara. O femeie - cea care adesea il "exorciza" - s-a luat dupa el. Apropiindu-se de el, l-a intrebat ce s-a intamplat. A inceput apoi sa-l "exorcizeze" din nou, zicand niste "rugaciuni" ciudate, care nu erau decat invocatii catre draci.

In clipa aceea, acest domn a observat ceva care l-a socat profund. Fata femeii se schimbase. Infatisarea-i devenise atat se oribila, incat nici nu te puteai uita la ea. In acelasi timp, pe fata ei aparuse o strambatura ciudata. Gura ii semana mai mult cu un bot de fiara salbatica. Din poalele rochiei a scos un farmec pentru noroc. "Ia asta - ii spune acestuia. Poarta-l si nimic nu te va vatama."

El "si-a revenit" cu ajutorul invocatiilor ei satanice (adica cu ajutorul diavolului). Dupa aceasta experienta de neuitat, omul n-a mai pierdut mult timp si s-a dus direct la Spovedanie. Si-a recapatat pacea sufletului si, ceea ce-i mai important, a incetat sa-i mai deoache pe oameni.

 

Arhimandrit Vassilios Bacoiannis