La preoÅ£ii care, în mijlocul dispreÅ£ului sau înjurăturilor celor care nu fac nimic bun, inclusiv în dispreÅ£ul confraÅ£ilor "pragmatici", îngrijesc de copiii abandonaÅ£i, înfiinÅ£ează azile de bătrâni, clinici ÅŸi spitale, aduc mângâiere celor uitaÅ£i ÅŸi singuri, mijlocesc neîncetat către Ceruri.
La profesorii ÅŸi învăţătorii, profesoarele ÅŸi învăţătoarele care, în ciuda unui sistem care vrea să distrugă Învăţământul, în ciuda colegilor conformiÅŸti ori resemnaÅ£i, luptă să fie aproape de sufletele elevilor sau studenÅ£ilor, să îi ajute să culeagă - din potopul de materie obligatorie - ceea ce le poate fi de folos pentru viaţă; ÅŸi chiar îi ajută să se formeze ca oameni adevăraÅ£i.
La vânzătorii care în ciuda unui program epuizant ÅŸi a unor lefuri de sclavi (sau nu prea departe), încearcă să fie corecÅ£i, să zâmbească ÅŸi să împrăştie bine în jur; de multe ori în ciuda unor colegi sau ÅŸefi acri ori... supăraÅ£i, a unor clienÅ£i cu tot felul de toane, crizaÅ£i, cu probleme de înÅ£elegere sau de-a dreptul nebuni.
La medicii ÅŸi asistentele care, într-un sistem ce caută să distrugă Sănătatea, încearcă - ÅŸi, unii, reuÅŸesc atât de bine, chiar minunat! - să fie oameni, să aducă mângâiere ÅŸi vindecare, să dăruiască viaţă; în ciuda birocraÅ£iei, în ciuda dispreÅ£ului autorităţilor, în ciuda promovărilor politice sau... financiare etc.
La poliÅ£iÅŸtii care, în ciuda corupÅ£iei mediului, în ciuda unor colegi sau ÅŸefi încuiaÅ£i, în ciuda unor cetăţeni grăbiÅ£i să-i judece, să-i osândească, să se înfurie etc., vor ÅŸi luptă să fie corecÅ£i, chiar buni, vor ÅŸi luptă să slujească nobil.
La artiÅŸtii care, călcaÅ£i în picioare de sistem, refuză să devină "poeÅ£ii de curte" cu tiraje sponsorizate, "cântăreÅ£ii de curte" promovaÅ£i de sistem, sau să îÅŸi vândă trupul pentru audienţă; ÅŸi luptă să creeze, aÅŸa cum pot ÅŸi ÅŸtiu ei, aÅŸa cum simt ei frumosul.
La părinÅ£ii care, după o zi cumplită, mai au dragoste ÅŸi putere să zâmbească, intrând în casă, copiilor, chiar ÅŸi atunci când ÅŸtiu că nu vor putea plăti întreÅ£inerea, sau lemnele de foc, sau mâncarea...
La toÅ£i cei care încearcă să-ÅŸi facă bine treaba într-un sistem care îndeamnă sistematic la corupÅ£ie - de multe feluri - sau la resemnare.
Toţi aceştia sunt eroi adevăraţi ai zilelor noastre.
Cei prin care merge mai departe România eroilor de la Oituz, Plevna sau Podul Înalt, a palmelor arse de muncă a atâtor strămoÅŸi.
Poate că nu-i vede şi nu-i aplaudă nimeni aici.
Dar asta face eroismul lor cu atât mai mare!
Aş vrea să vă mulţumesc tuturor, oameni buni!
Tuturor celor pe care v-am văzut, prin toate judeţele ţării noastre.
Fie că am apucat să vă spun vreodată cât preÅ£uiesc munca ÅŸi lupta voastră, fie că nu.
Tuturor celor pe care nu v-am văzut, dar daţi aceeaşi luptă, munciţi la fel, pentru a face binele.
Åži mă rog ÅŸi nădăjduiesc să fim cu toÅ£ii aÅŸa, să fim buni, ceea ce astăzi, categoric, înseamnă să fim eroi.
Reali, nu din filme sau desene animate.
Reali, acolo unde este cel mai greu să fi bun. Şi unde bunătatea te face cu adevărat nobil.
Tuturor, de Ziua Eroilor ÅŸi a Înălţării Domnului, vă urez
Curaj! Putere! Demnitate! Credinţă!
Şi La mulţi ani!
Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea
