La preoţii care, în mijlocul dispreţului sau înjurăturilor celor care nu fac nimic bun, inclusiv în dispreţul confraţilor "pragmatici", îngrijesc de copiii abandonaţi, înfiinţează azile de bătrâni, clinici şi spitale, aduc mângâiere celor uitaţi şi singuri, mijlocesc neîncetat către Ceruri.
La profesorii şi învăţătorii, profesoarele şi învăţătoarele care, în ciuda unui sistem care vrea să distrugă Învăţământul, în ciuda colegilor conformişti ori resemnaţi, luptă să fie aproape de sufletele elevilor sau studenţilor, să îi ajute să culeagă - din potopul de materie obligatorie - ceea ce le poate fi de folos pentru viaţă; şi chiar îi ajută să se formeze ca oameni adevăraţi.
La vânzătorii care în ciuda unui program epuizant şi a unor lefuri de sclavi (sau nu prea departe), încearcă să fie corecţi, să zâmbească şi să împrăştie bine în jur; de multe ori în ciuda unor colegi sau şefi acri ori... supăraţi, a unor clienţi cu tot felul de toane, crizaţi, cu probleme de înţelegere sau de-a dreptul nebuni.
La medicii şi asistentele care, într-un sistem ce caută să distrugă Sănătatea, încearcă - şi, unii, reuşesc atât de bine, chiar minunat! - să fie oameni, să aducă mângâiere şi vindecare, să dăruiască viaţă; în ciuda birocraţiei, în ciuda dispreţului autorităţilor, în ciuda promovărilor politice sau... financiare etc.
La poliţiştii care, în ciuda corupţiei mediului, în ciuda unor colegi sau şefi încuiaţi, în ciuda unor cetăţeni grăbiţi să-i judece, să-i osândească, să se înfurie etc., vor şi luptă să fie corecţi, chiar buni, vor şi luptă să slujească nobil.
La artiştii care, călcaţi în picioare de sistem, refuză să devină "poeţii de curte" cu tiraje sponsorizate, "cântăreţii de curte" promovaţi de sistem, sau să îşi vândă trupul pentru audienţă; şi luptă să creeze, aşa cum pot şi ştiu ei, aşa cum simt ei frumosul.
La părinţii care, după o zi cumplită, mai au dragoste şi putere să zâmbească, intrând în casă, copiilor, chiar şi atunci când ştiu că nu vor putea plăti întreţinerea, sau lemnele de foc, sau mâncarea...
La toţi cei care încearcă să-şi facă bine treaba într-un sistem care îndeamnă sistematic la corupţie - de multe feluri - sau la resemnare.
Toţi aceştia sunt eroi adevăraţi ai zilelor noastre.
Cei prin care merge mai departe România eroilor de la Oituz, Plevna sau Podul Înalt, a palmelor arse de muncă a atâtor strămoşi.
Poate că nu-i vede şi nu-i aplaudă nimeni aici.
Dar asta face eroismul lor cu atât mai mare!
Aş vrea să vă mulţumesc tuturor, oameni buni!
Tuturor celor pe care v-am văzut, prin toate judeţele ţării noastre.
Fie că am apucat să vă spun vreodată cât preţuiesc munca şi lupta voastră, fie că nu.
Tuturor celor pe care nu v-am văzut, dar daţi aceeaşi luptă, munciţi la fel, pentru a face binele.
Şi mă rog şi nădăjduiesc să fim cu toţii aşa, să fim buni, ceea ce astăzi, categoric, înseamnă să fim eroi.
Reali, nu din filme sau desene animate.
Reali, acolo unde este cel mai greu să fi bun. Şi unde bunătatea te face cu adevărat nobil.
Tuturor, de Ziua Eroilor şi a Înălţării Domnului, vă urez
Curaj! Putere! Demnitate! Credinţă!
Şi La mulţi ani!
Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea
