În fiecare an, în țara noastră peste 67.000 de oameni descoperă că au cancer, față de 50.000 în 1990. Înfiorător e că 41.000 mor anual. Cifrele sunt extrase din ultima statistică internațională denumită "Global Burden of Cancer", care a fost publicată în toamna anului trecut. Ca număr de cazuri noi, în 2013, la ambele sexe au fost: cancerul pulmonar (8.890 pacienți noi), colorectal (8.660), de sân (7.895), de prostată (5.890), alte neoplasme (5.291), cancerul de col uterin (3.431), gastric (3.290), pancreatic (2.565) și vezical (2.000). La așa cifre mari, te-ai gândi că sistemul sanitar e calibrat pe măsură. Foarte departe de adevăr, dacă ne gândim la cât de mulți români își pierd viața, anual, din cuza unor boli care, în străinătate, se tratează și nu mai sunt considerate demult o sentință. Ca să vedem exact care sunt problemele, Doctorul Zilei a discutat cu Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România (FABCR).
-Doctorul zilei: În România, cancerul este încă o condamnare la moarte. Care ar fi principalele motive pentru care se întâmplă asta?
-Cezar Irimia: Pot enumera de la început: lipsa unor programe de informare privind cancerul, lipsa screening-ului pe formele cele mai frecvente de cancer. Nu avem decât un screening de col uterin care nu funcționează, din păcate, fiind subfinanțat. Lipsa investigațiilor și a accesului la investigații de performanță și, nu în ultimul rând, lipsa tratamentului.
-Cu puțin înainte să demisioneze, ministrul Patriciu Achimaș-Cadariu lansase un Program Național pentru Oncologie. Noi, presa, am remarcat că sursa de finanțare nu era specificată.
– Din păcate, acel proiect de Plan Național de Oncologie ar fi fost un început excelent pentru a evita multe probleme cu care se confruntă cetățenii acestei țări, ceea ce am și spus atunci în luarea mea de cuvânt. "Domnule ministru, sper să-l faceți cât mai sunteți pe strada asta", i-am spus. Nu am exagerat cu nimic, știam, așa cum ați spus și dumneavoastră, că dacă se schimbă ministrul – nu că anticipam plecarea lui Achimaș, nicidecum-, dar știam sigur că dacă se schimbă un ministru, planurile lui, din păcate, nu mai sunt continuate. Acel Plan Național de Oncologie ar fi pus cât de cât în funcțiune un plan real de oncologie.
-Ce programe avem funcționale pe Oncologie?
-Acum, în acest moment, nu avem decât o caricatură de plan de chimioterapie, la care sunt atașate radioterapia, chirurgia oncologică și îngrijirile paliative. Deci, nu avem un conglomerat care să se ocupe de această patologie. Noi vrem să dezlânăm, să fracționăm, pentru că așa îi stă bine românului – să fracționeze o chestie care poate funcționa ca un tot, bucâțindu-l, poate, și pentru obține unii diferite avantaje prin fracționarea bugetului pe această patologie. Deci, nu am fost de acord decât cu un plan integrat național de oncologie, care ar fi monitorizat banii acestei patologii – prin Registrul Național de Oncologie – efectele terapiilor aplicate și, nu în ultimul rând, am fi avut o statistică pe baza căreia am fi avut o bugetare corectă. Din păcate, așa cum am mai spus, plecând ministrul, nu știu dacă mai este în vigoare, orice plan poate upgradat, poate fi dezvoltat, dar uitați că suntem iar într-o nebuloasă vizavi de ceea ce se va întâmpla cu oncologia și nu numai.
-Prevenția ține foarte mult de educație…
-Sigur că da, așa cum am spus de la început ne lipsesc programele de informare privind această patologie, riscul genetic, al stilului de viață, al viciilor, riscul de a dezvolta o formă de cancer. Nu avem aceste informații. Din păcate nu suntem educați să ne prezentăm la doctor, noi mergem doar atunci când ne doare sau atunci când nu mai putem rezista unor afecțiuni de tot felul. Nu mergem preventiv la doctor. Deci, prevenți, prevenția și iarăși prevenția, ceea ce spunem de ani de zile și nu se întâmplă nimic. Nu se întâmplă pentru că banii alocați cetățenilor acestei țări sunt furați, așa cum ați văzut și dumneavoastră, cu camionul!
Tipurile de cancer care fac cele mai multe victime în România
Principalele tipuri de cancer, ca număr de decese, în 2013, la ambele sexe, au fost: cancerul pulmonar (8.790 de decese), cel colorectal (5.190), gastric (3.150), de sân (2.880), pancreatic (2.665), hepatic (2.075), alte neoplasme (1.980), cancerul de prostată (1.875), cel de col uterin (1.700) și cerebral (1.330), arată Global Burden of Cancer. LA BĂRBAȚI, primele zece cauze de deces prin cancer sunt: cancerul pulmonar (6.950 de decese), colorectal (3.070), gastric (2.210), de prostată (1.875), pancreatic (1.515), hepatic (1.175), alte neoplasme (1.025), cancerul vezical (915), oral (830) și cerebral (715). LA FEMEI, principalele cauze de deces prin cancer sunt: cancerul de sân (2.805 decese), colorectal (2.120), pulmonar (1.845), de col uterin (1.700), pancreatic (1.150), ovarian (1.015), alte neoplasme (955), cancerul gastric (940), cel hepatic (900) și cerebral (615).
"Din Sănătate se fură bani cu camionul"
-Doctorul zilei: Sistemul sanitar, de la tragedia Colectiv încoace, este, practic, sub asediu, dacă e s-o luăm așa. Descoperim și redescoperim tot felul de metehne de care se știa dintotdeauna. Infecțiile nosocomiale nu sunt ceva nou.
-Cezar Irimia: Cu siguranță, noi pacienții le sesizăm de ai de zile și nu suntem băgați în seamă. Ni se spune de foarte multe ori "nu vă place în România, mergeți în sisteme externe de sănătate". Noi am sesizat de ani de zile aceste infecții și au descoperit ei America acum, că a fost un ziarist mai incisiv – și felicitări pentru acest lucru – dar, repet, lucrurile acestea erau știute. Era știut faptul că se fură cu camionul bani din Sănătate și că nimeni nu a luat atitudine chiar dacă au primit decidenții din partea Serviciilor. Normal, că sunt aceeași gașcă, iar banii se duceau în buzunarele lor, nu în sănătatea românilor. Despre asta vorbim, plecând de la decidenții din Parlament, până la conducerea Ministerului Sănătății și a Guvernului. Suntem foarte supărați că marea majoritate a banilor colectați, și cineva a pornit o anchetă din câte știu, nu ajung în Sănătate decât o treime. Vorbeam de bugetare: au mărit salariile medicilor, de fapt o umilință această majorare cu 25%, dar nu au alocat spitalelor fonduri suplimentare cel puțin cu procentul cu care au mărit salariile medicilor, așa că managerii de spital or să fie nevoiți să ia din banii de medicamente sau eu știu din ce alte surse din spital, vitregind în final tot pacientul, care nu are acces la investigație sau tratament.
