Cum i-a convins UDMR pe senatorii români că nu e bine să interzicem autonomia separatistă în mod expres, având în vedere precedentul din Estul Ucrainei, pe care Ungaria, cu sprijinul tacit al Rusiei, îl poate replica oricând în Transilvania? Foarte simplu: prin şantaj, scrie Bogdan Diaconu, în Adevărul.
PSD are nevoie de voturile UDMR ca să mai reziste la guvernare. PNL are nevoie de voturile UDMR ca să intre la guvernare. De unde un vot zdrobitor împotriva României (îl găsiţi AICI). Cu fundul lor autonomist între două luntre, UDMR a reuşit astfel ca, în contextul unei crize vecine cu România care a plecat de la un pretext etnic, să blocheze în Senatul României o lege care punea capăt pentru totdeauna zbaterilor extremiste maghiare pentru separatism etnic, cu pedepsele de rigoare, desigur. Uite aşa stă clasa politică românească la mâna separatiştilor de la UDMR, comiţând, încă o dată, un act de trădare naţională, de data aceasta într-un context în care cedarea la şantajul politicii maghiare s-ar putea să ne coste scump!
Degeaba avem articolul întâi din Constituţie care prevede un stat unitar şi indivizibil dacă încălcarea acestui principiu nu aduce nicio penalizare.
Doar sub actuala Constituţie şi-a pregătit UDMR proiectul legii autonomiei şi tot sub actuala Constituţie au loc marşuri de susţinere a separării zonei locuite majoritar de etnici maghiari! Aşa încât Constituţia nu încurcă UDMR şi celelalte partide maghiare în susţinerea autonomiei etnice, pentru că nu prevede sancţiuni, dar legea mea da. În plus, ideologii separatismului maghiar susţin că autonomia etnică nu încalcă unitatea statului român, şi cum parlamentarii de la PSD şi de la PNL sunt milogi la poarta voturilor UDMR, cine să contrazică o asemenea absurditate!
Bătălia pentru legea privind interzicerea autonomiei şi secesionismului nu s-a încheiat. Ea se va da la Camera Deputaţilor, dar având în vedere că PNL a invitat deja partidele la o nouă majoritate parlamentară, e clar că nici PSD, nici PNL nu vor îndrăzni să supere UDMR.
Uite aşa stă clasa politică românească la mâna separatiştilor de la UDMR, comiţând, încă o dată, un act de trădare naţională, de data aceasta într-un context în care cedarea la şantajul politicii maghiare s-ar putea să ne coste scump! C
ât despre Iohannis, el nu vede nicio problemă în politica maghiară din Transilvania, aşa a declarat în Germania, motiv pentru care UDMR îşi poate vedea de jocurile sale periculoase în continuare, sub privirea încurajatoare a tandemului Orban - Putin. Mai rămâne o întrebare: în momentul în care mişcările separatiste vor lua amploare în Transilvania, cine va răspunde? Cumva partidele şantajabile care au susţinut UDMR în toţi aceşti ani şi au hrănit extremismul maghiar cu banii şi cu pârghiile statului român?
