În martie 2011, Curtea Supremă a hotărât definitiv că Dan Voiculescu a fost colaborator al Securităţii. Fondatorul Partidului Conservator a cerut revizuirea sentinţei deoarece unul dintre membrii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), Mircea Dinescu, a fost declarat incompatibil de către Agenţia Naţională de Integritat, scrie evz.ro
Mircea Dinescu a fost unul dintre cei trei membri CNSAS care au votat în Colegiu pentru declararea lui Dan Voiculescu ca şi colaborator al poliţiei politice.
Potrivit CNSAS, Voiculescu a fost recrutat de Securitate în februarie 1970, sub numele conspirativ "Mircea". Trei ani mai târziu, el ar fi fost recrutat în reţeaua Direcţia a III-a, sub numele conspirativ "Felix".
Astfel, Dan Voiculescu a invocat, în cadrul acelei acţiuni, două motive ce ar putea fi invocate ca fiind în legătură cu motivul de revizuire de faţă.
Într-un prim motiv, el susţinuse că "ambele decizii au fost emise prin participarea la deliberare şi chiar prin influenţarea în mod semnificativ a votului unor membri ai CNSAS de către un membru aflat în stare de incompatibilitate evidentă, anume Mircea Dinescu, stare de incompatibilitate relevată de împrejurarea că susnumitul membru al Colegiului CNSAS s-a antepronunţat în multiple rânduri cu privire la soluţia ce s-ar impune în cadrul dosarului ce-l privea şi, desi a solicitat în scris neparticiparea acestui membru la deliberări pe calea unor cereri de recuzare, acest demers a ramas fara rezultat".
"Curtea învestită cu cererea de revizuire constată că incompatibilitatea invocată de către reclamant se referea la alte aspecte decât cele cu privire la care s-a făcut prezenta cerere de revizuire; astfel, incompatibilitatea bazată pe actul de constatare ANI cu privire la un membru al comisiei nu a fost un factor determinant în respingerea sau admiterea acţiunii reclamantului, nefiind nici măcar un motiv de susţinere a cererii de chemare în judecată", se arată îm motivare.
Într-un alt motiv, revizuientul a invocat "încalcarea normelor legale privind majoritatea necesara pentru adoptarea deciziei in cadrul sedintei Colegiului CNSAS din 06.08.2006. In acest sens, s-a aratat ca in cadrul sedinţei din 07.08.2006 au fost prezenti 9 membri, dintre care s-au exprimat 3 voturi pentru admiterea contestaţiei, 3 voturi pentru respingere şi 3 abţineri, astfel ca, fata de prev. art.24 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.SAS., aprobat prin Hotărârea nr.17 din 16 mai 2000 a Parlamentului României, hotararea nu a fost adoptata cu majoritatea ceruta de lege, fata de cvorumul de 9 membri prezenti. In privinţa prev. aceleiaşi norme- în sensul dublarii votului preşedintelui în caz de balotaj ( "În caz de egalitate de voturi decide votul preşedintelui care conduce şedinţa În momentul votării" ), Colegiul a aplicat regula votului hotărâtor al preşedintelui contrar Regulamentului, din moment ce nu se întrunise majoritatea absolută şi, în plus, nici cu votul dublu al preşedintelui majoritatea regulamentară nu se intrunea, intrucât 3 + 1 = 4, care nu reprezintă jumătatea lui 9."
"Cu privire la acest al doilea motiv, Curtea constată că invocarea nelegalităţii cvorumului a avut în vedere cu totul alte consideraţii decât cele invocate prin prezenta cerere de revizuire; astfel, din nou, se constată că nici acest motiv invocat de revizuient nu a fost un factor determinant în respingerea sau admiterea acţiunii reclamantului, nefiind nici măcar un motiv de susţinere a cererii de chemare în judecată", susţin magistraţii.
"Prin urmare, se constată că cele două înscrisuri invocate de revizuient nu au caracterul determinant cerut de prev. art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă; or, instanţa învestită cu o cerere de revizuire, constatând că înscrisurile declamate ca fiind noi nu puteau schimba soluţia primei instanţe, deoarece, chiar dacă ar fi fost produse în cadrul procesului soluţionat anterior, nu puteau în mod hotărâtor justifica soluţia inversă, este obligată să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă", conchid judecătorii.
Decizia Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie.
