Desi aparent totul este facut in beneficiul calitatii in constructii, in realitate se ajunge la o aplicare formala sau deloc a legislatiei existente.
Asta se intampla pentru ca, desi Legea 10 privind calitatea in constructii prevede diferentierea pe categorii de importanta, acest lucru nu se reflecta deloc in realitate.
Astfel, daca te afli in situatia de a construi o casa formata din parter si etaj sau un mall, procesul birocratic de construire este la fel de incarcat.
Revenind la titlul articolului: "De cati oameni ai nevoie ca sa construiesti o casa", raspunsul ar trebui sa alarmeze autoritatile si ministerele de control in domeniul constructiilor, cu atat mai mult cu cat multe dintre ele au trecut prin acest proces.
Ca sa construiesti o casa legea nu impune, dar autoritatea prin abuz aplica, sa ai obligatoriu:
1. Diriginte de santier - ca si responsabil pentru realizarea de constructii de calitate din partea beneficiarului (un reprezentant tehnic in relatia cu executantul) ;
2. Responsabil Tehnic cu Executie - legea prevede ca firmele au nevoie de acest specialist, care este oglinda dirigintelui de santier dar fixeaza sistemul calitatii la executant. In cazul regiei proprii nu exista un executant, altul decat beneficiarul, deci vorbim de o suprapunere de atributii. In rest este normal ca cineva sa urmareasca sistemul calitatii intr-o companie;
3. Sef de santier - aud de la un inspector ca seful de santier nu trebuie sa dispuna de nicio cunostinta in domeniul constructiilor, nici cel putin de maistru sau tehnician. El poate fi oricine, lucru pe care nu il pot contrazice deoarece nu scrie nicaieri ce calitati ar trebui sa aiba;
4. Responsabil cu controlul calitatii - este necesar la firmele de constructii si, desi este regie proprie, el nu este eliminat din schema;
5. Proiectantul lucrarii - vine si el sa verifice dupa ce toti cei de mai sus au facut acest lucru;
6. Inspectorul din partea ISC - ce vine peste ceilalti sa supra-verifice.
Sistemul de mai sus este perfect atunci cand vorbim de constructii realizate de companii, de fonduri publice, de cladiri ce prezinta importanta.
Se ajunge insa la patru muncitori si o comisie din sase specialisti ce inspecteaza santierul, teoretic cel putin o data pe saptamana, si la constructii cu importanta redusa. Beneficiarul ramane astfel cu senzatia ca sistemul este unul inadins facut si organizat astfel incat acestuia sa i se smulga bani din buzunar. Citeste mai departe, pe Ziare.com...
