1. Cu ocazia crizei din Ucraina a devenit limpede că Republica Moldova nu are nici o garanÅ£ie de securitate, iar ideea de neutralitate (negarantată) din ConstituÅ£ie nu înseamnă, de fapt, nimic. Iluzia neutralităţii ÅŸi jocul "inteligent" la două capete ÅŸi cu Estul ÅŸi cu Vestul – rămân ceea ce sunt: iluzii naive ÅŸi primejdioase. Transnistria se poate oricând radicaliza, ceea ce va pune ChiÅŸinăul într-o situaÅ£ie imposibilă. Nu va avea pur ÅŸi simplu ce să facă.
2.După recunoaÅŸterea Crimeii, indiferent cum se va solda acesta, ChiÅŸinăul va trebui să îÅŸi gândească, cel puÅ£in implicit, viitorul european fără Transnistria, pentru că e greu de imaginat că trupele ruseÅŸti se vor (mai) retrage vreodată de acolo, iar o soluÅ£ionare a conflictului s-ar putea produce în interesul Republicii Moldova. Nistrul este perceput de Moscova ca frontieră de război ÅŸi va rămâne aÅŸa de aici încolo.
3.Cu excepÅ£ia soluÅ£iilor negative (respingerea Memorandumului Kozak), guvernarea de la ChiÅŸinău nu a avut, niciodată, vreun proiect pozitiv legate de negocierile privind regiune transnistreană. Dimpotrivă, măsurile luate au consolidat regimul separatist. Niciodată nu s-a pus problema acÅ£ionării în judecată a Rusiei la nivel internaÅ£ional – cum i s-a recomandat ChiÅŸinăului oficial de către Baroul de avocaÅ£i de la New York în 2005 - sau de renunÅ£are la neutralitate ÅŸi angajare de negocieri cu NATO.
4.Astăzi, deÅŸi cu un guvern proeuropean la putere, ChiÅŸinăul continuă acelaÅŸi joc de temporizare, acceptând oficial în formatul 5 plus 2 că "cele două părÅ£i din conflict" sunt Moldova ÅŸi Transnitria, exonerând, în realitatea, FederaÅ£ia Rusă de rolul acesteia. AÅŸa numita soluÅ£ie "a paÅŸilor mici" asumată acum oficial de către ChiÅŸinău nu face decât să întărescă regimul transnistrean.
5.Pe de altă parte, există o teamă reală a guvernării actuale că Moscova ar putea dezgheÅ£a conflictul. Cu o majoritate proeuropeană la limită, Republica Moldova va fi deturnată urgent de la parcursul european dacă cei circa 250000-300000 de electori din stânga Nistrului, în marea lor majoritate orientaÅ£i spre Est, dacă ar putea vota în alegerile din republică. A aduce circa 7-8% de vot prorus în actuala republică ar însemna condamnarea ChiÅŸinăului la blocaj european.
6.Există ÅŸi alte tipuri de ameninţări în cazul unei "soluÅ£ionări" a conflictului. După "referendumul" din Găgăuzia a reieÅŸit cu claritate următorul aspect: dacă ChiÅŸinăul oficial, prin instituÅ£iile sale, are aÅŸa de puÅ£ine instrumente pentru a controla situaÅ£ia într-o regiune care, de bine de rău, a fost conectată la câmpul politic al ChiÅŸinăului, care vor fi instrumentele prin care ChiÅŸinăul va putea controla o "autonomie extinsă" a Transnistriei? O regiune de trei-patru ori mai numeroasă, niciodată în câmpul politic al R. Moldova, cu armată ÅŸi muniÅ£ie pe teritoriul ei, cu miliÅ£ie ÅŸi cu trupe paramilitare, cu forÅ£e ale armatei ruseÅŸti staÅ£ionate acolo? După episodul Găgăuzia, chiar ÅŸi preconizata "autonomie extinsă" a Transnistriei se va transforma, de fapt, într-o nouă formă de federalizare a republicii.
7.DeÅŸi susÅ£inută de 25% din populaÅ£ie, ideea de NATO este tabu în spaÅ£iul public din rpeublică, aÅŸa cum era ÅŸi pe vremea sovietică. Este o strategie eronată, care privează ChiÅŸinăul de un element de negociere extrem de important pe relaÅ£ia cu Rusia, în relaÅ£ie cu care se păstrează, deseori, o atitudine atentă, reverenÅ£ioasă, chiar.
8.Nu trebuie uitată însă o funcÅ£ie esenÅ£ială a Transnistriei, niciodată invocată explicit, ÅŸi deseori ignorată. Este vorba despre funcÅ£ia identitară a regiuni. Este, probabil, cea mai importantă funcÅ£iei a ei. Chiar dacă nu aparÅ£ine de facto ChiÅŸnăului, ea este, totuÅŸi, acolo, servind inclusiv ca element de protecÅ£ie pentru o posibilă ÅŸi primejdioasă reunificare cu România. Este o justificare excelentă, folosită nu odată, pentru a exprima ceea ce nu vrei să spui pe ÅŸleau. ConÅŸtiinÅ£a că, fără Transnistria, R. Moldova îÅŸi pierde raÅ£iunea statală identitară este încă extrem de puternică, ÅŸi, din această perspectivă, în ciuda ameninţărilor evidente, Transnistria rămâne mereu o speranţă ÅŸi un memento. Aici este drama sfâÅŸietoare a elitelor guvernante din republica vecină ÅŸi duplicitatea lor inerentă: când se uită spre Vest sau spre Est, nu se pot decide încă ce iubesc - sau urăsc - mai mult.
9.În ciuda unor asemănări formale între Crimeea ÅŸi Transnistria – prezenÅ£a trupelor FederaÅ£iei Ruse, referendurmuri care solicită integrarea în FederaÅ£ia Rusă -, există ÅŸi deosebiri majore: simbolistica istorică redusă, lipsa de contiguitate geografică, importanÅ£a strategică mai redusă, în cazul Transnistriei. Pentru ca să integreze cu succese Transnistria, Rusia trebuie să preia toată aria sud-estică a Ucrainei, să ajungă la gurile Dunării ÅŸi să lase Ucraina controlată nemijlocit de Kiev fără ieÅŸire la mare. Scenariul puÅ£in probabil înacest moment.
10.Dar deosebirea de fond este alta. Indiferent în ce formă ÅŸi context strategic, recunoaÅŸterea sau înglobarea Transnitriei de către Rusia înseamnă unda verde a Moscovei pentru reunificarea României cu R. Moldova. De asta nu va recunoaÅŸte Rusia regiunea transnistreană. Va continua să o menÅ£ină aÅŸa, ameninÅ£ând Ucraina ÅŸi Å£inând R. Moldova prinsă în laÅ£ în continuare.
DAN DUNGACIU, pentru Adevarul
