Unitatea de energie creată din electricitate este de patru ori scumpă decât cea produsă din gaze, pentru că energia electrică este suprataxată. Plătim în factură 1 MWh de gaz, în medie, cu 110 lei, fără TVA, în timp ce 1 MWh de energie electrică este circa 430 de lei, fără TVA. Preţul mărfii energie electrică este, pentru piaţa reglementată, de 135 de lei/MWh, în timp ce marfa gaz costă, de la 1 iulie, 60 de lei/MWh.

Rezultă nu numai că energia este, ca produs finit, de două ori mai scumpă ca gazul, dar şi că marfa propriu-zisă contează în proporţie de 54% la formarea preţului final la gaze şi doar 32% la curent, de unde concluzia că energia electrică este suprataxată. Preţul final al curentului este încărcat de 9 componente de taxe şi tarife, care-i triplează preţul cu care pleacă de la producători, pe când gazul are doar 6 componente.

Când alegeţi o soluţie de încălzire, centrală termică sau alte dispozitive similare, pentru locuinţa proprie sau sediul firmei în care activaţi, este bine să ţineţi seama de toate aceste elemente, scrie Economica.net.

Toate componentele de preţ care se suprapun peste preţul de bază al mărfii energie hrănesc o suită întreagă de companii, unele private, altele de stat, dar şi bugetul României. De plătit, le plătesc în factură toţi consumatorii de energie din ţară.
Întrebat cum se face că energia electrică este, ca preţ final, de patru ori mai scumpă decât gazul, preşedintele ANRE, instituţia care reglementează piaţa de energie, Niculae Havrileţ a precizat că este vorba, în primul rând, de gradul de prelucrare al celor două tipuri de mărfuri. "În primul rând, preţul de cost pentru producători diferă. Gazul este o resursă naturală care se exploatează, iar energia electrică se produce din alte resurse naturale", arată Havrileţ. Cu alte cuvinte, energia electrică ar încorpora o valoare adăugată mai mare decât gazul.

Dar acest lucru nu explică de ce curentul este supraîncărcat cu taxe şi tarife, în timp ce gazul nu este în aceeaşi măsură. Faptul că energia electrică, la preţul la care ajunge la noi acasă, este de patru ori mai scumpă decât gazul este cu atât mai surprinzător cu cât România are foarte mulţi producători de energie electrică, deci concurenţa este mare, ca şi presiunea pe preţ. Nu poate scădea însă decât preţul de producţie. Celelalte componente de preţ sunt fixate de stat, iar statul are toate interesele să încaseze cât mai mulţi bani de pe tot circuitul producător-client final.

Ce plăteşti în factura la curent

Următoarea componentă ca importanţă, pe lângă preţul mărfii, în compunerea preţului final la electricitate este tariful de distribuţie de joasă tensiune, un tarif reglementat perceput de distribuitor. Acesta reprezintă circa 25% din preţul final.

A treia componentă ca importanţă este preţul certificatelor verzi. 3 - 4% din preţul facturii, aproximativ 30 de lei, reprezintă sumele pe care le plătim pentru susţinerea sectorului local de producere a energiei verzi.

5,8% din factură reprezintă tariful de distribuţie de medie tensiune, iar 1,9% tariful pentru distribuţie de înaltă tensiune.
Alte tarife cu preţ fix reglementat sunt: tariful de transport – componenta de injecţie în reţea (1,7%), tariful de transport – componenta de extracţie din reţea (2,2 %), tariful de transport – componenta servicii de sistem (2,4%), tariful de transport – servicii prestate de operatorul pieţei (0,1%).

Transportatorul de energie este unul singur: Transelectrica. Distribuţia, însă, este asigurată de patru mari actori: Enel, CEZ, Electrica şi E.ON.

Taxa de cogenerare care se colectează de la consumatorul final pentru premierea producătorilor de energie în cogenerare de înaltă eficienţă reprezintă 2,5% din preţul final – 18 lei/MWh.

Acciza şi TVA-ul reprezintă taxe pe care le colectează direct statul.


Citeste materialul complet pe ECONOMICA.NET