Intr-un interviu dat revistei Kamikaze, Aurora Dumitrescu a povestit prima sa intilnire cu Alexandru Visinescu, pensionarul pe care presa l-a identificat ca fiind fostul comandant al penitenciarului Jilava, intr-o perioada in care acesta a functionat ca loc de detentie pentru detinutii politici.
"In camera aia de vreo zece metri patrati eram optzeci de detinute, ca sardelele. Probabil ca atunci cand era adus un nou lot venea seful puscariei in vizita. Asa l-am cunoscut pe Visinescu, nici nu stiam ca-l cheama Visinescu.
Si el ma intreaba: `Tu, de acolo, cati ani ai?` Eu, crezand ca ma intreaba de varsta, ca poate i-o fi mila de mine, ii raspund tare bucuroasa: `Douazeci`. La care el incepe sa urle: `Aaa, Dumnezeul si Pastele ma-tii de bestie si curva, aici iti raman oasele!`", povesteste Aurota Dumitrescu.
Fosta detinuta politic a dat peste Visinescu si la penitenciarul din Mislea, unde umilirile au fost si mai atroce: "Visinescu s-a uitat la mine si m-a vazut in fusta. `A, si tu aia de acolo de ce nu esti in uniforma nationala?` Jur pe mormantul mamei mele ca asta i-a fost expresia. `Uniforma nationala` a Romaniei era zeghea pentru Visinescu. Iar eu, cum nu sunt foarte tacuta, ii raspund: `Daca asta e uniforma nationala, halal natie!` In zece minute am fost la Neagra( carcera - n.red)".
Cele mai teribile chinuri indurate de detinute se intimplau insa in timpul iernii. "El o tinea mereu ca sa nu furam ata. Si sa vezi ce facea nemernicul: ne dezbraca pe toate in pielea goala, ne punea pe un culoar ingust si ne perchezitiona, in frig, iarna.
Ne facea pana si tuseu rectal sa vada daca nu cumva am ascuns ata in fund. Iar cand nu ne facea tuseu, avea alta idee de geniu. Ne punea sa sarim ca broasca, asa, in pielea goala cum eram, ca sa ne cada cica ata de unde am ascuns-o", a mai povestit Aurora Dumitrescu.
