Modalitatea exactă de calcul al scoringului unui client este un secret bine păzit. În fapt, majoritatea angajaţilor din bănci pot avea cel mult o idee generală despre felul în care este analizată capacitatea de îndatorare a fiecărui client. Ar fi şi greu, dar şi inutil să-şi încarce memoria cu formule complicate, din moment ce nu omul, ci computerul decide cine poate sau nu să ia credit, valoarea împrumutului şi chiar dobânda aplicată. Un soft special conceput calculează scoringul, iar angajaţii nu fac altceva decât să introducă parametrii ceruţi de program. În mare, există patru categorii relevante de informaţii denumite componente ale scoringului.
În primul rând, sunt luate în calcul datele personale ale aplicantului, apoi veniturile obţinute de acesta, istoricul de plată şi, nu în ultimul rând, caracteristicile firmei angajatoare şi ale domeniului în care activează solicitantul. În ceea ce priveşte ponderea pe care fiecare din cele patru mari componente o are în rezultatul final, lucrurile s-au schimbat substanţial în ultimii ani faţă de perioada de criză.
Firmă cu probleme: dobândă mare sau credit respins
"Înainte, în afară de întârzierile la plată care au fost şi rămân cele mai importante, contau mai ales veniturile. În ultima vreme, se ia în calcul din ce în ce mai mult situaţia angajatorului şi, mai ales, domeniul de activitate. E şi normal, dacă ne uităm la numărul falimentelor şi la faptul că unele segmente ale economiei au fost, practic, puse la pământ de criză", spune un specialist dintr-o bancă locală. Mai precis, ponderea informaţiilor privind angajatorul şi domeniul de activitate "urcă spre 25%" după cum ne-a explicat sursa citată, faţă de 15%, cât era în anii de boom. Veniturile solicitantului cântăresc aproximativ 25%, datele personale ale clientului influenţează scoringul cu 15%, în timp ce comportamentul de plată este cel mai important criteriu, cu o pondere de 35%-40%.
Chiar atunci când respectivul client se califică pentru a lua suma dorită, situaţia firmei este importantă. "În funcţie de profilul firmei angajatoare, dobânda poate varia cu până la trei puncte procentuale în cazul unui credit de nevoi personale", a spus reprezentantul unei bănci. De altfel, toţi specialiştii contactaţi de Capital ne-au confirmat că situaţia angajatorului influenţează inclusiv dobânda.
Mărimea contează. Profilul este decisiv
Dimensiunea şi tipul firmei, domeniul în care respectiva companie activează, precum şi eventualele datorii pe care angajatorul le are către stat sunt cele mai importante criterii luate în seamă. Pentru bănci, există următoarele tipuri de angajatori: multinaţionale, instituţii publice, organizaţii guvernamentale, societăţi cu răspundere limitată, societăţi pe acţiuni şi, bineînţeles, alte bănci sau IFN. Cel mai bun scor îl vei obţine dacă lucrezi într-o multinaţională, într-o bancă sau într-un SA care nu activează într-un domeniu afectat puternic de criză. SRL-urile, mai ales cele cu mai puţin de 50 de angajaţi, sunt prost văzute, la fel cum se întâmplă, în ultima vreme, şi cu unele organizaţii de stat. Domeniile de activitate sunt asigurări, comerţ, educaţie, finanţe, industrie, IT, juridic, sănătate, construcţii, telecomunicaţii, transport şi turism.
Din motive lesne de înţeles, angajaţii din construcţii, comerţ şi transporturi nu sunt foarte bine văzuţi, la fel cum se întâmplă şi cu cei din educaţie (unde se încadrează şi jurnaliştii) sau sănătate. Domeniile ideale sunt IT-ul şi telecomunicaţiile.
Cu alte cuvinte, profilul ideal al solicitantului de credit realizat din perspectiva locului său de muncă ar suna cam aşa: specialist în IT angajat într-o companie multinaţională, finanţist sau specialist în telecomunicaţii. La polul opus avem angajaţii din firme mici (sub 50 de angajaţi), care activează în sectorul construcţiilor, în domeniul comerţului cu amănuntul sau în presă.
Citeste mai mult pe capital.ro
