Dacă puţinii cetăţeni – circa un sfert din electorat – care vor vota ar face acest gest ghidaţi de "europenism", PSD ar fi ultimul pe listă sau chiar în afara ei. Sub diversele lui denumiri, începând cu FSN, PSD este, de un sfert de veac încoace, un partid antieuropean. Relaţia cu UE a însemnat întotdeauna pentru pesedişti fabricare de imagine pentru partid la intern prin extern, după metoda Ceauşescu, o maimuţăreală "occidentalistă" menită să camufleze un comunism rezidual radioactiv – Ion Iliescu – , interese personale ordinare şi penale – Adrian Năstase, Hildegard Puwak, Adrian Severin – , tovărăşia cu infractorii – Nicolae Văcăroiu, Mircea Geoană – , bulimia de putere a lui Victor Ponta.
Niciodată liderii PSD nu au acceptat principiile libertăţii bazate pe o justiţie puternică şi corectă şi pe adevăr în economie, pe care le impune Bruxellesul, deoarece ele contravin fundamental structurii de mafie postcomunistă a partidului.
În vara lui 2012, antieuropenismul PSD a ieşit la iveală în toată grosimea lui solzoasă. Ponta şi ai săi, împreună cu Antonescu şi liberalii, mai aveau puţin şi scoteau România din Europa ca să câştige încăierarea pentru putere cu piratul politic Băsescu.
Şi totuşi, PSD va fi votat şi va câştiga încă o dată. De fapt nu a pierdut nicicând, din 1990 încoace. A obţinut, ca partid, scorul cel mai mare şi în 1992, şi în 1996, 2000, 2004, 2008, 2012, fiind scos de la guvernare doar de coaliţii electorale de conjunctură zise "de dreapta".
Opţiunea pentru PSD este o constantă perenă a naţiei în acest sfârşit şi început de veac. Ea corespunde unei mentalităţi majoritare pe plaiurile noastre: gânditul cu buzunarul şi burdihanul.
De când se ştie, PSD a dat, sau a promis că dă, bani de la stat şi oamenii au luat, uneori de pe jos. Românii nu cumpără libertatea, dreptatea, adevărul, morala – nu le primesc nici pe daiboj. În schimb, dacă li se dă ceva, de la o porţie de fasole cu cârnaţi până la o găleată sau o amânare de rată la bancă, asta e foarte firesc – nu se întreabă de ce vine pomana, cât a furat, de fapt, cel care dă, cât o să-l coste până la urmă pe cel miluit.
Să fie primit! Este chintesenţa gândirii politice populare româneşti, nu doar a participanţilor la pomenile ortodoxe.
Ponta se pregăteşte să încalece România pentru că Băsescu a tăiat salariile şi pensiile în 2010, adică a lovit în Sfânta Sfintelor, în Graalul românesc: burta şi buzunarul. Altfel, Băsescu şi banda lui rămâneau bine mersi la putere şi azi.
Opţiunea românilor pentru Ponta şi PSD nu este vreo clipă una morală, nu fac decât să înlocuiască un ticălos cu altul, cu deosebirea că unul i-a operat pe faţă la buzunar şi la burtă, celălalt încă nu.
Tinerii mei colegi se tem pentru libertatea de exprimare şi pentru libertate în general în această ţară cu Ponta preşedinte şi PSD la guvernare. Au toate motivele. Dacă însă speră să cutremure masele de alegători avertizând asupra acestui pericol, vor fi crunt dezamăgiţi.
Conceptul maxim de libertate, dreptate şi morală la nivel de masă în România acestui an este graţierea lui Gigi Becali.
Speranţa e în altă parte.
Joe Biden ar fi putut să ne spună doar atât: sunteţi ţară NATO, sunteţi partener strategic al Americii, vă suntem alături în caz de agresiune, trebuie în schimb să îndepliniţi sarcinile politico-militare şi de intelligence pe care vi le dăm, să ne puneţi la dispoziţie obiectivele pe care vi le cerem şi să măriţi bugetul apărării. Asta nu e puţin, e mult, foarte mult: gândiţi-vă ce atmosferă ar fi fost acum în România dacă între noi şi Rusia nu exista pavăza NATO. Dar nu totul.
Vicepreşedintele a arătat că SUA sunt interesate de structura internă a României. Nu privesc această ţară ca pe o cutie neagră, black-box, din care la un anume input obţii un anume output, fără să te intereseze ce e înăuntru. Şi n-o fac din poziţia misionarului interesat de civilizarea morală a României, ci dintr-un motiv cât se poate de pragmatic: prin zona noastră va trece un război economic lung şi dur între SUA-UE şi Rusia-China. Americanii au nevoie, deci, de o Românie sigură şi stabilă economic, nu doar politico-militar. Pe aici vor trece fluxuri importante de bani şi materiale. Un nivel înalt al corupţiei este inacceptabil pentru Washington.
Prin urmare, spune Biden, oricine ar ajunge la putere anul acesta la Bucureşti să nu-şi facă iluzii că poate scoate Justiţia pe linie moartă. America – şi nu societatea civilă din România, invocată cu o veche şi nobilă sensibilitate democratică de mr. Biden în vreme ce militanţii anti Roşia Montană şi pro Pungeşti susţin, văd, ecou prostesc al boicotării referendumului din 2012, absenţa de la vot ca metodă de luptă anti clasa politică – este speranţa că n-o să avem pe aici un soi de Belarus.
CRISTIAN TUDOR POPESCU
