Mary este proprietara unui bar in Dublin. La un moment dat ea realizeaza ca toti clientii barului sunt alcoolici someri, care nu isi mai permit sa cumpere bauturi. Pentru a rezolva problema, Mary pune la punct o strategie de marketing prin intermediul careia va permite clientilor sa consume bauturi si sa plateasca la o data ulterioara (practic acordandu-le acestora imprumuturi).
In scurt timp lumea afla despre strategia barului, asa ca locatia este invadata de clienti, ajungand sa aiba cele mai mari vanzari din Dublin. Avand in vedere ca niciunul dintre clienti nu plateste pe loc consumatia, Mary nu intampina nicio problema atunci cand mareste pretul la vin si bere, cele mai consumate bauturi, iar astfel reuseste sa isi mareasca substantial marja de profit si volumul de vanzari.
Intre timp, vicepresedintele unei bancii locale observa faptul ca datoriile detinute de barul lui Mary vor reprezenta active valoroase in viitor, asa ca mareste limita de creditare a femeii. Acesta nu vede niciun risc major, avand in vedere ca imprumutul acordat barului este practic garantat cu datoriile unor betivi someri.
La sediul central al bancii, expertii in tranzactionarea instrumentelor financiare ajung la concluzia ca ar putea incasa niste comisioane substantiale daca ar transforma imprumuturile clientilor barului in obligatiuni denumite generic "DRINKBONDS, ALKIBONDS si PUKEBONDS". Aceste titluri de valoare sunt impachetate si tranzactionate pe pietele financiare internationale. Investitorii naivi nu inteleg faptul ca obligatiunile DRINKBONDS, evaluate cu un rating AAA (maximul posibil), sunt de fapt bazate pe datoriile unor alcoolici someri. In aceste conditii valoarea obligatiunilor creste in ritm alert, iar in scurt timp DRINKBONDS, ALKIBONDS si PUKEBONDS devin cele mai tranzactionate instrumente financiare.
Intr-o buna zi, desi pretul DRINKBONDS creste in continuare, un manager de risc de la banca locala care initial acordase credite barului lui Mary decide ca a venit timpul ca datornicii (in continuare alcoolici si someri) sa isi plateasca datoriile. Mary le cere banii, insa evident ca acestia nu pot plati din moment ce… sunt alcoolici si someri. Ca urmare, femeia nu isi poate plati creditul catre banca asa ca barul ei da faliment. Barul se inchide iar angajatii isi pierd locul de munca.
La scurt timp pretul DRINKBONDS, ALKIBONDS si PUKEBONDS se prabuseste cu 90%. Din aceasta cauza, lichiditatea bancii emitente este distrusa iar astfel aceasta nu mai poate acorda imprumuturi, creditarea este inghetata, iar odata cu ea este inghetata si activitatea economica a comunitatii locale.
Furnizorii barului ii acordasera firmei numeroase pasuiri de la plata datoriilor si chiar investisera fondurile de pensii ale angajatilor in DRINKBONDS. Furnizorul de vin da faliment, inchizand usile unei afaceri de familie veche de trei generatii, in vreme ce furnizorul de bere este preluat de un competitor, care inchide imediat fabrica locala si concediaza 150 de angajati.
Din fericire insa, banca, firmele de trading si directorii acestora primesc injectii de lichiditati de la Guvern si reusesc astfel sa se salveze de la faliment.
De unde au venit banii pentru injectiile de lichiditati? De la noile taxe pe care Guvernul le-a impus muncitorilor, angajatilor obisnuiti, clasei de mijloc si in general asupra celor care nu au baut niciodata in barul lui Mary.
Intelegeti acum economia in 2015 si cum a pornit criza financiara?
WallStreetRo
