Toată societatea românească este de acord că agricultura reprezintă unul dintre domeniile cu cele mai mari şanse de dezvoltare. Şi toate declaraţiile politicienilor au fost pentru susţinerea agriculturii. Dar, din păcate, cele mai multe au rămas doar vorbe. A trebuit să vină Guvernul USL ca să se poată face ceva cu adevărat în interesul agricultorilor.

Vreau să amintesc un lucru foarte important, neglijat total de Guvernele PDL care au fost la conducerea ţării – asigurările în agricultură, indiferent dacă este vorba de producţia vegetală sau de zootehnie.

Agricultura modernă apelează la astfel de măsuri pentru a diminua riscul de pierdere economică. Numai că firmele de asigurări din România refuză încheierea poliţelor pentru multe dintre calamităţile naturale, astfel că ceea ce oferă aceste societăţi devine aproape inutil pentru agricultori. Legislaţia de acum 10 ani prevedea despăgubiri pentru fermierii care înregistrau pagube în urma calamităţilor naturale.

Începutul anilor 2000 coincide cu formarea şi consolidarea structurilor agricole comerciale, astfel că legislaţia promovată la acea vreme se plia pe realităţile de atunci. Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură a avut dublu scop. Primul se referă la crearea unor obiceiuri ce trebuiau formate la noii agricultori, acelea de a-şi asigura producţiile pentru se pune la adăpost în caz de dezastru.

Cel de-al doilea obiectiv a fost de a completa aria evenimetelor asigurate, pentru că firmele specializate refuzau să încheie poliţe pentru cele mai obişnuite calamităţi naturale pentru România.

Obiceiurile firmelor de asigurări s-au păstrat peste ani, astfel că nici în prezent, când tehnologia a evoluat semnificativ în România, acestea nu vor să se implice în asigurări cu risc mai mare, precum seceta. Şi nici Legea 381/2002 nu a mai fost valabilă încă din 2010, fiindcă nu era conformă cu prevederile legislaţiei comunitare, astfel că fermierii au rămas descoperiţi.

Chiar dacă ar fi vrut să-şi asigure recoltele, agricultorii nu aveau unde. Guvernele Boc, câte au fost ele, nu au găsit timpul şi formula prin care această mare problemă a fermierilor să fie rezolvată. Indolenţa de care au dat dovadă a afectat serios veniturile agricultorilor, care nu au reuşit să mişte în vreun fel structurile guvernamentale de atunci şi să iniţieze legi care să reglementeze situaţia. Cu toate că se produsese un vid legislativ, agricultorii au trebuit să aştepte alt guvern care să le rezolve problema.

Guvernul USL a găsit formula prin care agricultorii să nu mai fie lăsaţi în voia sorţii, considerând că fondurile mutuale permit atingerea scopului pentru care vor fi create – asigurarea producţiei agricole în caz de calamitate. Cel mai important punct al noului sistem promovat de Guvernul USL se referă la soluţiile găsite pentru finanţarea acestor fonduri.

Eforturile depuse de reprezentanţii noştri în negocierile pentru alocarea viitorului buget comunitar permit alimentarea fondurilor mutuale cu bani de la Uniunea Europeană. Un procent de 65% din bugetul fondurilor mutuale va fi asigurat din surse publice, alături de bugetul UE fiind şi cel naţional, la care se adaugă 35% contribuţia agricultorilor. Dar cel mai important este faptul că în administrarea acestor fonduri, din care se vor plăti despăgubiri pentru pierderile economice generate de boli la animale şi de calamităţi naturale, vor fi implicaţi direct fermierii.

Reprezint o zonă din ţară unde agricultura are o pondere importantă în activitatea oamenilor, este una dintre principalele surse de venit, de existenţă. De aceea, toate măsurile care vin în sprijinul agricultorilor au suportul meu necondiţionat.

Costel Şoptică,

Deputat PNL Botoşani

 

CITEȘTE ȘI: "Atunci când te ajută tatăl la teme! "