Îmbinate cu rugăciuni, mii de reţete au fost strânse în cărţi ce se află şi astăzi în rafturile bibliotecilor din mânăstirile Europei, o comoară de sfaturi simple, eficiente şi la îndemâna oricui, scrie formula-as.ro.
Lemnul-Domnului Conform părerii medicilor medievali, Lemnul-Domnului (sau salvia europeană) are un grad de eficienţă foarte ridicat. Sămânţa lui are, mai ales, un puternic efect sicativ (de uscare) şi, prin fierbere, se obţine un decoct care combate cu succes nevralgiile sau durerile de piept. Decoctul vindecă, de asemenea, astmul, tusea, durerile de spate şi stările de isterie.
Macerat în vin, Lemnul-Domnului are - în plus - un efect diuretic, purgativ, emenagog şi calmant (în cazul gutei). Când este ars, mirosul lui alungă şerpii, iar folosit sub formă de băutură neutralizează acţiunea veninului.
Lemnul-Domnului se foloseşte şi în caz de febră cu frisoane: se fierbe în apă, iar cu uleiul lăsat la fierbere şi cu planta propriu-zisă se fricţionează corpul.
Folosit ca băutură, distruge viermii intestinali, iar fiert în apă, cu miez de pâine şi de gutuie, şi aplicat pe zonele bolnave, vindecă durerea sau inflamaţia ochilor. Combinat cu grăsime, dar şi singur, Lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum) facilitează extragerea din piele a aşchiilor şi spinilor. Pus sub pernă, stârneşte pofta de dragoste, iar consumat ca băutură, neutralizează toate obstacolele ce i-ar putea sta acesteia în cale.
Pelinul Se spune despre pelin că are o eficienţă de gradul unu şi că, oricum ar fi folosit, fortifică stomacul. Dar cel mai bine este să fie fiert în apă de ploaie şi băut după ce s-a lăsat afară, în aer liber, să se răcească. Preparat astfel, pelinul este extrem de eficient în diverse afecţiuni ale stomacului: elimină viermii, relaxează abdomenul şi calmează durerile cele mai violente. Este diuretic şi emenagog.
Mărunţit şi amestecat în vin îndulcit cu miere, împreună cu puţină lavandă, pelinul le este recomandat, ca băutură, femeilor în perioada ciclului. Acelaşi efect se obţine dacă se aplică pe pântece o compresă din lână, îmbibată în amestecul respectiv.
Amestecat cu răchită, lavandă şi oţet, pelinul combate starea de greaţă. Se poate fierbe, de asemenea, în vin, împreună cu puţină rută, cu sare şi cu piper, obţinând astfel o băutură care vindecă indispoziţia stomacală.
Combinat cu stânjenel, este foarte bun pentru piept, iar mărunţit în oţet sau ars, alungă ţânţarii.
Înghiţit crud, combate gălbinarea, împreună cu levănţica vindecă ficatul, iar băut cu oţet, calmează durerile de splină şi este un antidot excelent împotriva ciupercilor otrăvitoare.
Combinat cu vin, neutralizează efectele cucutei şi ajută la vindecarea rănilor produse de muşcăturile animalelor.
Masajul uşor cu miere şi pelin limpezeşte vederea şi face să dispară vânătăile.
Fumul de pelin ars degajă canalul auditiv, iar planta mărunţită, amestecată cu miere şi aplicată pe urechi, uşurează scurgerea mizeriei care le obturează.
Cataplasma cu pelin reduce, de asemenea, inflamaţia produsă de o rană recentă, mai ales în zona capului.
Mâncărimea dispare, folosind doar câteva picături de decoct din pelin, iar planta macerată în vin combate răul de mare.
Învelit într-o pânză şi aplicat în zona inghinală, pelinul "dizolvă", pare-se, tumorile. Pus sub perna bolnavului, fără ştirea acestuia, îl adoarme, datorită mirosului puternic.
Cenuşa de pelin închide culoarea părului. Pus în dulapuri, alungă moliile, amestecat cu miere, reduce inflamaţia limbii şi face să dispară paloarea din jurul ochilor.
Citeşte mai mult pe formula-as.ro
