1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i.
2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e.
3. Voi scrie întotdeauna Nu fi ! , cu un singur i.
4. Voi scrie fii, cu doi i, doar la imperativ afirmativ (Fii !) şi la conjunctiv prezent (tu să fii, tu să nu fii). În rest, pe fi îl voi scrie cu un singur i: nu fi!, vei fi, poţi fi, ai fi, ai fi fost, să fi fost.
5. Voi scrie întotdeauna o zi, Zi ! şi Nu zice !. Voi folosi doi i doar în Zi-i (lui/ei)! şi doar cu cratimă.
6. Pe -ţi îl voi separa de verb cu liniuţă doar dacă pot să-i adaug un tu … ţie / al tău: (Tu) trimite-ţi copiii (tăi) la şcoală! (Tu) pune-ţi semnătura (ta)!.
7. Verbele terminate la infinitiv în -i le voi scrie cu un singur -i şi la viitor şi la condiţional. Voi scrie întotdeauna voi fi, aş fi, pot fi; vei şti, ai şti, poţi şti; vei reuşi, ai reuşi, poţi reuşi. Sunt conştient de faptul că, în afară de verbele a pustii, a se sfii, a prii, a înmii, toate celelalte verbe terminate în -i se scriu cu un singur -i la infinitiv, viitor şi condiţional.
8. Voi scrie miniştrii, cu doi i, numai dacă miniştrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu doamnele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii miniştri, ceilalţi miniştri, cei 15 miniştri ai cabinetului.
9. Voi scrie membrii, cu doi i, numai dacă membrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu membrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii membri, ceilalţi membri, cei 15 membri.
10. Voi scrie mândrii, cu doi i, numai dacă mândrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu mândrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna Fiţi mândri !, suntem mândri.
11. Voi scrie întotdeauna îmi, îţi, îşi, într-un cuvânt.
12. Voi scrie întotdeauna înşală, aşază, cu -a-, şi greşeală, cu -ea-.
13. Voi scrie întotdeauna vreun, vreo, într-un cuvânt.
De asemenea, înţeleg şi sunt de acord că în momentul în care încalc oricare dintre principiile de mai sus îmi pierd dreptul de a declara ca limbă maternă limba română.
diacritica
