Andrei Turtoi, câştigător al consursului NASA Ames Space Settlement Design Contest din 2014, a ales să posteze zilele trecute un mesaj pe Facebook despre sistemul de învăţământ din România, în care îşi exprimă dezamăgirea faţă de un sistem bolnav, care în loc să îl ajute, mai mult îi face rău.
Va prezentăm mai jos textul integral al elevului apostrofat de profesori:
"Sistemul educaţional din România.
Cum să nu îl iubeşti?!
După ce termini gimnaziul, te duci cu forţe proaspete la abatorul mental şi spiritual, căruia i se mai spune şi liceu. Totul pentru o diplomă de hârtie, cu poza ta spânzurată pe ea, pentru care înveţi din rupte 4 ani întregi, te trezeşti în fiecare dimineaţă cu spaimă şi scârbă, gândindu-te ce orori te mai aşteaptă în acea zi. Dar, de parcă nu ar fi de ajuns, mai trebuie să înveţi materii nefolositoare, să le memorezi aşa cum ţi se dictează, pentru că mai apoi să stai înţepenit 3 ore într-o bancă de un metru pătrat şi să tutui toate prostiile pe care le-ai reţinut, pentru că termenul învăţat este impropriu.
But wait, there’s more. Toate astea le faci, cum am mai spus, pentru o coală A4 care atestă că, într-adevăr, ai fost distrus mental, fizic şi psihic în ultimii 4 ani cu brio. După cum ştim mare parte dintre noi, este perioada simulărilor, şi în viaţa mea nu m-am simţit mai indignat şi mai jignit decât astăzi, când mai aveam puţin şi ieşeam din clasă, pentru că în urmă eforturilor susţinute de a revizui materia predată în ultimii 3 ani, pe lângă temele zilnice, am fost anunţaţi într-un mod foarte plăcut că ne-am descurcat execrabil, că nu suntem buni de nimic, ce mai, încă un pic şi ne zicea că degeaba mai încercam să trecem anul şi să intrăm în bac, pentru că oricum nu vom reuşi să-l absolvim. Dar deja deviez de la subiect…
Cum spuneam, mirificul, mirobolantul, inegalabilul sistem de învăţământ românesc şi unele cadre profesorale pur şi simplu mirifice, m-au făcut să îmi pun întrebări serioase cu privire la viitorul meu şi al colegilor mei, precum şi la viitorul tării… Un sistem care se bazează pe învăţare reproductivă, a unei materii învechite (predata câte-odată de nişte profesori mai învechiţi decât materia în sine), care cere elevului mai mult decât poate acesta duce, şi, de ce nu, nişte cadre didactice puse acolo numai ca să îl streseze, făcand cateodată şi abuz de putere, că doar de, e fain să faci asta, şi care consideră că materia lor e cea mai importantă, singura din programă chiar, aşa că temele pentru acasă şi lecţiile pe care elevul trebuie să le înveţe, sunt îndeajuns de stufoase încât să ocupe întregul timp al acestuia.
Şi totuşi considerăm că ai reuşit să îţi iei bucătica aia de hârtie. Ajungi după la facultate, sau chiar mai rău, direct în piaţa muncii fără să ştii cu ce se mănâncă munca, dar, nu-ţi face griji, ştii în caz că vine un isteţ de la show-uri cu proşti să îi faci o analiză completă pe cele cinci scrisori ale lui Eminescu, să îi calculezi înclinaţia marginală spre consum a baicoianului tipic, să îi spui care sunt oasele care alcătuiesc membrul inferior (şi centura pelviană), ceea ce te duce mai apoi la strategiile militare ale lui Alexandru Macedon, îi mai explici cum să devină un antreprenor de succes, asta ca să îşi schimbe slujba de tot râsul. Îl convingi că slujba sa e de tot râsul cu ajutorul pătratului sap-sep-sip-sop, îi prezinţi o variantă mai profitabilă, făcand analiză pe piaţă muncii, îi afli profilul psihologic, ca să vezi şi ce i se potriveşte…
Între timp faci gimnastică acrobatică şi îi explici domnului de ce uleiul nu se dizolvă în apa: pentru că apa este o moleculă polară, iar uleiul nu este polar (da, povestea cu densitatea este o prostie), îi derivi o funcţie logaritmică, pentru că mai apoi să poţi să calculezi cum se modifică rezistenţa într-un potenţiometru de volum de la radioul de buzunar, pe care l-ai luat oricum de la bunica-ta din debara. Vă întreb şi pe voi, cei care citiţi articolul… Vi se pare mult? Este! Şi asta e o mică parte a unui sistem ineficient, bolnav, din care eu personal mai am de îndurat un an".
Şi mulţi o să spună: Dacă nu-ţi convine, lasă-te de şcoală! Principalul beneficiar al educaţiei este elevul, iar eu nu sunt singurul nemulţumit de acest sistem bolnav, nu sunt primul, şi până nu vom vedea o schimbare nu voi fi nici ultimul. Nu vreau să demonstrez nici cât de inteligent, răzvrătit, sau orice alt termen ar putea descrie (sau nu) atitudinea din acest articol. Vreau pur şi simplu să îmi exprim nemulţumirea faţă de un sistem care ar trebui să mă ajute, dar mai mult îmi face rău.
La scurt timp, Consiliului Judetean al Elivilor Tulcea a postat un mesaj de susţinere faţă de Andrei, redat de tulceaeuropeana.com:
Consiliul Judeţean al Elevilor Tulcea susţine dreptul la libera exprimare şi implicit elevul tulcean care şi-a expus zilele trecute, public, pe prezentul site de socializare, punctul de vedere în legătură cu sistemul de învăţământ românesc, sistem care, trebuie să fim conştienţi şi să recunoaştem toţi că are foarte mari probleme, atât la nivel curricular, cât şi la nivelul cadrelor didactice în activitate, o parte din aceştia utilizându-se de metode învechite şi anume predare rigidă, cu aşteptări ca elevii să memoreze cuvânt cu cuvânt şi apoi ascultare din ceea ce a memorat elevul.
Elevul în cauză a postat un mesaj, o opinie proprie, pe care mulţi dintre noi o împărtăşim, dar multora le e frică să o expună tocmai din cauza posibilelor consecinţe. Mesajul, pe care îl considerăm cât se poate de legitim şi adevărat, a prins foarte bine în rândul tinerilor şi s-a răspândit foarte rapid. Acesta a ajuns şi la urechile profesorilor, care, aparent, au considerat că nu este normal ca un elev (normal, cine este elevul?) să îşi spună punctul de vedere în legătură cu sistemul. E ca şi cum ai cumpăra un produs, dar nu ai avea voie să spui dacă este bun sau nu. Mai exact dacă nu este bun.
Oricine are dreptul la opinie, evident şi elevul, el fiind, de fapt, cel mai capabil să facă acest lucru, întrucât el este beneficiarul direct al sistemului educaţional. Elevul se confruntă zilnic cu problemele sistemului şi le cunoaşte cel mai bine, nicidecum profesorul.
Ulterior, asupra elevului în cauza au fost făcute presiuni să şteargă postarea, că altfel va fi sancţionat.
Acest lucru înseamnă ameninţare, care la rândul ei, constituie infracţiune. Mai mult de atât, profesorul nu are dreptul să judece elevul pentru faptele din afara şcolii. Profesorul nu este judecător, nici şcoala instanţă judecătorească, deci nu au dreptul să sancţioneze elevii pentru acţiuni desfăşurate în afara cursurilor sau fără a încalcă vreun regulament. Altfel fapta devine abuz".
