Un studiu realizat recent online arată că 38% dintre românii între 18 și 25 de ani cred că slujba ideală este aceea de manager de petrecere. Ceea ce nu par să știe ei este că există numeroase alte locuri de muncă la care te poți simți ca și când ai fi, de fapt, în timpul tău liber sau care îți ocupă numai o mică parte a zilei, oferindu-ți, în același timp, venituri peste medie. Întâmplător sau nu, majoritatea acestora sunt în aparatul bugetar sau în cadrul unor activități mai mult sau mai puțin exclusiviste.
În opinia specialiștilor, cele mai dezirabile locuri de muncă sunt cele în care nivelul de stres este inexistent sau neglijabil.
Mai bine prost plătiți decât extenuați
Cel mai probabil, însă, percepția publicului este diferită. Pentru majoritatea românilor, un serviciu bun este cel în care nivelul activității este redus, fără ca asta să pună în pericol siguranța locului de muncă. Pentru aceste lucruri, au arătat sondajele de opinie din ultimii ani, cei mai mulți dintre compatrioții noștri sunt dispuși chiar să accepte să fie plătiți mai prost.
Iar acest lucru se întâmplă cu precădere în aparatul bugetar, unde mii și zeci de mii de persoane, unele cu studii superioare, acceptă să încaseze sume apropiate de salariul minim pe economie doar pentru că locul de muncă, fie că este vorba de primării, instituții de cultură ori învățământ sau formațiuni din domeniul ordinii publice și siguranței naționale, nu îi supune la aproape niciun efort.
Joburi româneşti
Funcționar în primăriile rurale
În Miroslava (Iași), administrația locală are 58 de angajați la 9.000 de locuitori – cam unul la fiecare 150 de locuitori. În Cluj-Napoca, sunt 730 de salariați ai primăriei, adică unul la 450 de locuitori. Asta ca să nu mai vorbim că problemele dintr-un oraș mare sunt mai numeroase și mai complexe decât cele din mediul rural. Există, bineînţeles, și funcționari din primăriile comunale care nu-și văd capul de treburi. Nu este, desigur, cazul celor care se ocupă de starea civilă – ei înregistreaază cam 100 de nașteri, decese și căsătorii pe an (deci cam două pe săptămână). Nici al celor care elibereză autorizații de construcție – cam 10 astfel de acte se emit anual într-o comună. De asemenea, nu e prea clar de ce există primării rurale care au patru-cinci angajați în departamentele de PR și registratură.
Muzeograf
Să fii angajat al unui muzeu cu sute de mii de vizitatori pe an, cum ar fi castelele Peleș și Bran ori Muzeul Satului din București, nu este, desigur, prea ușor. Mai ales că un salariu mediu net într-o astfel de instituție rareori sare de 1.000 de lei, ceea ce, desigur, nu este de natură să te stimuleze prea tare. Lucrurile se schimbă când vine vorba de muzee în care, de cele mai multe ori, angajații sunt mai numeroși decât vizitatorii. E greu de imaginat că poți fi extenuat după o zi de muncă la Muzeul Balnear din Buziaș (8.000 de vizitatori pe an, adică vreo 22 pe zi), la Muzeul Romanațiului din Caracal (5.000 de vizitatori pe an, echivalând cu circa 14 pe zi) sau la Muzeul Aviației din Capitală (căruia îi trec pragul cam 3.000 de vizitatori plătitori pe an, ceea ce înseamnă, în medie, opt în fiecare zi).
Controlor de trafic aerian
Să coordonezi traficul aerian în așa fel încât toate avioanele să aterizeze și să decoleze în siguranță nu este una dintre cele mai simple misiuni din lume. Asta, bineînțeles, dacă postul pe care îl ocupi nu este la un aeroport secundar din România. Cum ar fi cel din Tulcea, unde în 2009 au fost înregistrați, pe parcursul întregului an, puțin peste 800 de pasageri. Cu alte cuvinte, numărul avioanelor care au utilizat lunar aeroportul se calculează pe degete. Nici locuri ceva mai aglomerate nu pun la grea încercare personalul de la sol: tot în 2009, aeroportul din Suceava a fost tranzitat de 80 de pasageri pe zi, iar cel din Craiova, de 100 de pasageri pe zi. În total, este vorba de maximum două-trei aeronave zilnic. Aeroportul din Baia Mare nu excelează nici el prin activitate: în sezonul de vară 2011 au loc aici cinci aterizări și cinci decolări săptămânal.
Bibliotecar
Dacă la începutul anilor ’90 existau în România aproape 20.000 de biblioteci, numărul lor a scăzut cu circa 25%, până la puțin peste 15.000 în 2009. Și numărul abonaților a scăzut semnificativ, de la aproape șase milioane, în urmă cu două decenii, la 4,5 milioane în 2009. Aparent paradoxal, numărul volumelor împrumutate a crescut, însă, ușor, de la circa 60 de milioane imediat după căderea regimului comunist la puțin peste 62 de milioane în 2009. Cifrele de mai sus indică următoarea situație: fiecare bibliotecă împrumută cam 4.000 de volume anual, deci în jur de 16 cărți în fiecare zi lucrătoare. Cum numărul este mai mare în bibliotecile municipale și universitare, se poate trage concluzia că, într-o zi de lucru, bibliotecarii de la sate sau din orașele mici eliberează și primesc doar câteva volume.
Polițist de frontieră
Verificarea celor care intră în țară printr-un punct de trecere a frontierei aglomerat sau supravegherea graniței, mai ales în zonele unde există riscul ca aceasta să fie trecută fraudulos, este cu siguranță stresantă, obositoare și, uneori, chiar periculoasă. Ceva mai puțin se pot plânge polițiștii de frontieră (și, după caz, vameșii) din punctele de control unde traficul internațional de pasageri și mărfuri tinde spre zero. Este vorba de cei însărcinați cu verificarea tranzitării graniței din porturile dunărene (de la Moldova Veche la Sulina, trecând prin Drobeta Turnu Severin, Zimnicea, Oltenița, Brăila ori Tulcea) sau de pe aeroporturi precum Baia Mare, Satu Mare, Craiova, Tulcea ori Suceava. În aceeași categorie intră verificarea traficului feroviar spre Ungaria, respectiv Ucraina, la Carei (două perechi de trenuri pe zi) și Câmpulung, la Tisa (trei perechi de trenuri săptămânal).
Notar
"Doamna notar sosește doar după 12, însă dați actele colegei mele, care va redacta și va printa tot ce trebuie, astfel încât atunci când sosește dânsa doar trebuie semnate". Așa decurg lucrurile în multe birouri notariale: trepădușii angajați pe salarii de cele mai multe ori modeste fac mai toată treaba, în timp ce titularii se arată la față doar câteva ore pe zi, când autentifică actele pregătite de angajați. Dincolo de nivelul de stres ce tinde spre minim, notarii sunt renumiți pentru câștigurile ce trec cu mult peste medie. Potrivit unei informații furnizate de ANAF la solicitarea revistei noastre, cel mai mare venit brut din branșă l-a înregistrat în 2009 un notar din sectorul 6 al Capitalei, care a încasat 3,68 milioane de lei (cam 870.000 de euro). Presa a mai relatat despre Safta Criste, soția fostului procuror general Mircea Criste, care încasase un milion de euro în doi ani de notariat.
Critic sau recenzor
Să mergi la film, la teatru sau la o expoziție de artă, să-ți exprimi opinia și să fii plătit pentru asta – sună destul de tentant. Să mergi la restaurant, să mănânci și să bei, să scrii despre respectiva experiență și să-ți fie rambursate cheltuielile, ba chiar să primești bani în plus pentru recenzie – pare a fi meseria ideală pentru un gurmand. Să lucrezi la o agenție de turism și să testezi pentru ea hotelurile și restaurantele partenerilor - ce ar putea fi mai bine pentru un iubitor al călătoriilor? Din păcate, astfel de locuri de muncă sunt puține pe piața locală, iar orice astfel de poziție disponibilă este vânată de zeci, chiar sute de doritori. "La noi, de exemplu, patronul însuși ia parte la cele mai multe excursii de promovare, ceea ce e destul de frustrant pentru subalterni", spune Ana G., angajata unei agenții de turism din centrul Bucureștiului.
Consultant, freelancer
Nu e o ocupație la îndemâna oricui – este nevoie să fii un bun profesionist într-un domeniu și să reușești să-ți creezi și o reputație pe măsură. După aceea, însă, sunt șanse mari să ajungi într-o poziție de invidiat: fără șefi și program fix, îți poți selecta proiectele ori clienții în funcție de criteriile proprii, poți ajunge la venituri mai mari decât cele avute în poziția de angajat, eventual cu un efort inferior. "Nu înseamnă, însă, că nu muncești. Uneori, când se apropie deadline-ul sau când se suprapun două proiecte, ajungi să petreci 18 ore pe zi în fața computerului sau pe șantier, indiferent că e zi de lucru sau e weekend. Însă apoi e posibil să ai două-trei săptămâni libere, plus banii necesari să le transformi într-un concediu pe care să ți-l amintești", explică Jean V., un consultant independent în domeniul construcțiilor industriale.
Prezentator/moderator tv
Este clar că nici această poziție nu poate fi ocupată de oricine. E nevoie de charismă, de stăpânire de sine, de spontaneitate, nu în ultimul rând de o dicție bună. Totuși, doar puțini dintre cei care dețin aceste calități ajung în situația în care petrec câteva ore pe săptămână în fața camerelor de luat vederi și încasează sume de ordinul miilor și zecilor de mii de euro lunar. Informații din perioada 2007-2008 vorbeau de sume de genul 40.000 de euro lunar pentru Andreea Esca, 30.000 de euro lunar pentru Ștefan Bănică, 20.000 de euro lunar pentru fiecare din cei doi "cârcotași" ori pentru Dan Negru. Ceva mai recent, au fost date publicității lefurile nete ale unor angajați ai trustului Realitatea: circa 8.000 de euro lunar pentru Mihai Tatulici, Emil Hurezeanu și Mircea Dinescu ori 5.000 de euro lunar pentru Stelian Tănase.
Mai mult pe capital.ro
