"...Şapte sunt treptele postului, adică sunt şapte feluri de hrană pentru om:
 
a. Carnivorii, care mănâncă întotdeauna carne. Aceştia sunt în treapta cea mai de jos a postului, chiar dacă se înfrânează uneori de la mâncare. Ei nu pot spori niciodată în rugăciune.
 
b. Lacto-vegetarienii, care nu mănâncă niciodată carne, ci numai lapte, brânză, ouă şi tot felul de legume fierte. Aceştia sunt în treapta a doua a postului, pe care o ţin de obicei călugării din mănăstirile cu viaţă de obşte şi foarte rar mirenii.
 
c. Vegetarienii, care mănâncă numai zarzavaturi şi legume fierte sau nefierte (crude). Rânduiala aceasta formează treapta a treia a postului şi o ţin călugării cei mai râvnitori din vieţile de obşte. De aici încolo încep treptele postului cele mai aspre, pe care păşesc, de obicei, călugării sihaştri şi pustnicii cei mai nevoitori.
 
d. Fructiferii, care mănâncă odată pe zi pâine şi fructe nefierte, fără a gusta vreodată altfel de hrană. Cine a ajuns la această treaptă a postului, acela poaate stăpâni cu uşurinţă trupul şi gândurile şi poate spori repede pe calea rugăciunii.
 
e. Cerealierii formează treapta a cincea a postului. La aceastră treaptă ajung călugării, mai ales cei din sihăstrii şi pustnicii, care mănâncă o dată pe zi numai pâine neagră de cereale şi boabe muiate de grâu, porumb, mei, linte, bob, mazăre etc.
 
f. Hrana uscată este a şasea treaptă a postului călugăresc, la care ajung de obicei pustnicii cei mai râvnitori. Cei care petrec în această aspră nevoinţă mănâncă numai pesmeţi de pâine muiaţi în apă, cu sare sau puţin oţet, o dată pe zi şi cu măsură. Aşa se nevoiau sihaştrii de pe valea Nilului.
 
g. Hrana sau mana dumnezeiască, este ultima şi cea mai înaltă treaptă a postului călugăresc, la care ajung foarte puţini dintre asceţi, după o îndelungată nevoinţă, întăriţi fiind de darul Sfântului Duh. Aceştia se îndestulează numai cu Prea Curatele Taine, adică cu Trupul şi Sângele lui Hristos, pe care le primesc o dată sau de două ori pe săptămână, fără a mai gusta ceva decât numai apă".
 
(fragment din: Ieromonah Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovnicești, Episcopia Romanului și Hușilor, vol I, 1984)