Nu este nevoie de un program complicat și nici de activități pregătite cu mult timp înainte. Uneori, un puzzle scos din dulap, câteva piese de construcție sau un joc la care participă și părinții sunt suficiente pentru a transforma o oră obișnuită într-un moment petrecut cu adevărat împreună.
Joaca nu trebuie privită doar ca o modalitate prin care copilul își ocupă timpul. Este și una dintre cele mai naturale forme prin care acesta explorează, inventează, încearcă soluții și interacționează cu ceilalți.
O seară de jocuri în familie
Una dintre cele mai simple variante este alegerea unei seri în care fiecare membru al familiei participă la joc.
Nu trebuie să fie neapărat un joc lung sau complicat. Pentru copiii mai mici pot funcționa jocurile educative, iar pentru cei mai mari pot fi introduse jocurile de strategie, logică sau competiție.
O regulă simpatică poate fi ca, de fiecare dată, altcineva să aleagă jocul.
Într-o săptămână decide copilul, în alta unul dintre părinți.
Astfel, activitatea nu devine ceva pregătit exclusiv de adulți, iar copilul simte că are un cuvânt de spus.
Puzzle-ul pe care nu trebuie să îl termini imediat
Puzzle-urile sunt potrivite mai ales pentru după-amiezile în care familia vrea o activitate mai liniștită.
În loc să alegem neapărat un puzzle care poate fi terminat în câteva minute, putem transforma unul mai mare într-un proiect pentru mai multe zile.
Alegeți o masă sau un colț al casei unde poate rămâne montat și adăugați câteva piese ori de câte ori aveți timp.
Pentru copii, apare astfel și o mică provocare:
„Reușim să îl terminăm până la sfârșitul săptămânii?”
Nu este important cine găsește cele mai multe piese. Partea interesantă este că toată familia lucrează la același lucru.
Construim ceva ce nu există în instrucțiuni
Seturile de construcție sunt adesea cumpărate pentru modelele pe care le pot reproduce copiii.
Dar uneori devin și mai interesante atunci când instrucțiunile sunt puse deoparte.
Poți propune o provocare:
- construiește o casă neobișnuită;
- inventează o mașină a viitorului;
- creează un parc de distracții;
- construiește un castel;
- inventează un vehicul care poate merge și pe apă;
- construiește ceva care încă nu există.
Nu există o singură soluție corectă.
Copilul trebuie să încerce, să modifice construcția atunci când ceva nu funcționează și să decidă singur cum va arăta rezultatul.
Iar părintele poate participa fără să preia proiectul.
Jocurile de rol: când sufrageria devine altă lume
Pentru copii, o cameră poate deveni foarte repede magazin, cabinet medical, restaurant, școală, atelier sau bază de supereroi.
Jocurile de rol nu necesită întotdeauna multe accesorii.
Uneori sunt suficiente câteva obiecte și o poveste inventată pe loc.
Un copil poate fi bucătar, medic, profesor, explorator sau personajul unei aventuri. Adultul poate primi propriul rol și poate intra pentru câteva minute în poveste.
Partea interesantă este că povestea se schimbă pe măsură ce jocul continuă.
Nu există scenariu.
Copiii îl construiesc singuri.
Jocuri care îi pun pe copii să gândească
Există și momente în care putem combina joaca cu provocările de logică.
Tangramurile, jocurile de asociere, sortatoarele, jocurile de memorie sau provocările în care trebuie găsită o anumită soluție îi pot determina pe copii să încerce de mai multe ori până ajung la rezultat.
În cazul acestor activități, este tentant pentru adulți să ofere imediat răspunsul.
Uneori este însă mai interesant să întrebăm:
„Tu cum crezi că am putea încerca altfel?”
Copilul primește astfel șansa să găsească propria variantă.
Ce putem face dacă avem doar 20 de minute?
Timpul petrecut împreună nu trebuie să însemne întotdeauna o întreagă după-amiază.
Chiar și 20 sau 30 de minute pot fi suficiente.
Puteți încerca:
- un puzzle mic;
- o partidă scurtă de cărți;
- un joc de memorie;
- o construcție cu o anumită temă;
- ghicitori;
- jocul „Desenează și ghicește”;
- un mini-concurs de construit;
- o poveste inventată pe rând.
Un joc simplu este povestea în lanț.
Prima persoană spune:
„Într-o dimineață, un urs a găsit o cutie misterioasă...”
Următoarea continuă cu o propoziție, apoi este rândul altcuiva.
După câteva minute, povestea poate ajunge într-un loc la care nimeni nu se gândise la început.
O după-amiază cu mai puține ecrane
Pentru multe familii, ecranele fac parte firesc din viața de zi cu zi.
Telefonul, televizorul, jocurile video și tableta nu trebuie neapărat transformate într-un adversar.
Mai util poate fi să existe și alte variante interesante.
Dacă spunem doar:
„Lasă telefonul.”
următoarea întrebare va fi probabil:
„Și ce să fac?”
Dacă pe masă există deja un joc, un puzzle sau câteva piese de construcție, trecerea spre alt tip de activitate este mult mai simplă.
Puteți stabili chiar o seară în care telefoanele rămân deoparte cât timp jocul este pe masă.
Nu ca pedeapsă, ci ca regulă pentru toată familia.
Cum alegem jocul potrivit?
Un joc foarte apreciat de un copil poate să nu fie deloc interesant pentru altul.
Unii copii preferă competiția.
Alții se bucură mai mult să construiască.
Unii pot sta mult timp la un puzzle, în timp ce alții preferă jocurile de rol și poveștile.
De aceea, în loc să căutăm neapărat „cea mai bună jucărie”, poate fi mai util să observăm tipul de activitate spre care copilul revine singur.
Merită luate în calcul:
- vârsta;
- interesele copilului;
- durata jocului;
- numărul de participanți;
- nivelul de dificultate;
- posibilitatea de a folosi jocul în mai multe moduri.
Uneori o jucărie simplă, care permite copilului să inventeze propriile reguli, este folosită mai mult decât una cu numeroase funcții.
Nu fiecare joc trebuie să devină o lecție
Părinții caută adesea activități care „dezvoltă ceva”.
Și este firesc.
Dar nu trebuie ca fiecare moment de joacă să aibă un obiectiv educațional anunțat înainte.
Copilul poate exersa răbdarea într-un puzzle, poate descoperi relația cauză-efect în timp ce construiește sau poate învăța să respecte reguli atunci când joacă împreună cu ceilalți, fără ca adultul să transforme activitatea într-o lecție.
Uneori este suficient ca jocul să fie... joc.
Lăsați și copilul să inventeze regulile
Un exercițiu simplu este să luați un joc cunoscut și să întrebați:
„Cum l-am putea juca altfel?”
Copiii pot modifica o regulă, pot introduce o provocare sau pot inventa un nou scop.
Același lucru poate fi făcut cu piese de construcție, figurine sau obiecte obișnuite.
O cutie de carton poate deveni navă spațială.
O pătură pusă peste câteva scaune poate deveni un cort.
Câteva figurine pot începe o poveste care continuă timp de câteva zile.
Joaca devine astfel mai puțin despre ceea ce „trebuie făcut” și mai mult despre ceea ce copilul își imaginează.
Timpul împreună nu trebuie să fie complicat
Într-un program aglomerat, poate părea că este nevoie de excursii, activități speciale sau planuri elaborate pentru a crea momente frumoase în familie.
De multe ori, lucrurile simple funcționează foarte bine.
Un joc scos după cină.
Un puzzle la care fiecare mai adaugă câteva piese.
O construcție făcută împreună pe covor.
O poveste inventată înainte de culcare.
Poate că întrebarea „Ce ne jucăm astăzi?” nu are nevoie de un răspuns spectaculos.
Uneori este suficient ca părinții să răspundă:
„Alege tu. Astăzi ne jucăm împreună.”