Lumânarea de Înviere este ofrandă adusă lui Dumnezeu, alături de osteneala de a fi prezenÅ£i la dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii. De aceea, lumânarea se foloseÈ™te într-o rânduială aparte. DeÅŸi găsim la tot pasul fel de fel de practici superstiÅ£ioase, ea nu se stinge de pragul casei sau de grindă, nici nu se afumă cu ea vitele din gospodării ÅŸi nici nu se ghiceÅŸte cu ea.

 

„Acum toate s-au umplut de lumină: cerul ÅŸi pământul ÅŸi cele dedesubt”, aÅŸa cântăm în noaptea Sfântă a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Clipele nopÈ›ii pline de lumină sunt trăite de către creÈ™tinii din lumea întreagă. Mai mult sau mai puÈ›ini pregătiÈ›i, cu toÈ›ii am fost cu lumânarea, dar È™i cu inima pâlpâind lângă Hristos. Am cântat Hristos a Înviat! – imnul care a adus È™i unora, È™i altora, bucurie pe chip. Bucurie pe care am prelungit-o în dumnezeiasca Liturghie, dar È™i mai apoi, în liniÈ™tea căminului.

 

Am luat lumina cu noi. Åži la propriu, ÅŸi la figurat. În suflete, dar È™i în lumânările aprinse de la biserică, transformând străzile, satele ÅŸi cimitirele îi râuri de lumină dătătoare de speranţă. Trist este pentru cei care fac ordine în biserici ÅŸi în curÅ£ile aferente bisericilor, după slujba Învierii, care găsesc lumânări uitate sau pur ÅŸi simplu aruncate. În acest context se naÅŸte întrebarea: ce facem cu lumânarea pe care am avut-o lângă inimă în noaptea Învierii?

 

Dincolo de simbolismul acestei lumânări care ni-l face prezent pe Mântuitorul Iisus Hristos, numit în Sfânta Evanghelie „Lumina lumii”, lumânarea de Înviere ne aduce aminte de jertfa noastră personală. Este ofrandă adusă lui Dumnezeu, alături de osteneala de a fi prezenÅ£i la dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii. De aceea, lumânarea se foloseÈ™te într-o rânduială aparte. DeÅŸi găsim la tot pasul fel de fel de practici superstiÅ£ioase, ea nu se stinge de pragul casei sau de grindă, nici nu se afumă cu ea vitele din gospodării ÅŸi nici nu se ghiceÅŸte cu ea.

 

Cu toate că nu există o exprimare tipiconală oficială, corect este ca lumânarea folosită la Înviere să nu se arunce ÅŸi nici să nu se alăture celorlalte lumânări folosite la biserică. Lumânarea cu care am primit lumină este luată acasă ÅŸi arsă câte un pic în toată săptămâna luminată. Dacă timpul sau spaÅ£iul nu ne permit acest lucru, lumânarea poate fi aprinsă la locul destinat aprinderii de lumânări de la biserică ori la mormintele celor dragi.

 

Unii credincioÅŸi, cu încuviinÅ£area preotului, păstrează o parte din această lumânare pentru a o aprinde în momentele de încercare, de primejdie, de boală – amintindu-ne că Hristos pe toate le-a biruit, dăruindu-ne speranÅ£a bucuriei.

Doxologia.ro