Astfel de adăposturi de protecţie civilă pot aparţine Sistemului National de Management al Situaţiilor de Urgenţă, pot fi adăposturi publice de protecţie civilă aflate în administrarea consiliilor locale sau adăposturi construite de agenţii economici sau de proprietari privaţi de imobile.
Litera A - adăpost antiaerian
Poate vi s-a întâmplat să treceţi pe lângă un bloc din municipiul Botoşani şi la intrare să vedeţi pe peretele exterior litera A, încadrată într-un cerc de culoare neagră şi cu o săgeată. Acest semn indică faptul că în imobilul respectiv se află un adăpost antiaerian.
51 de astfel de adăposturi sunt pe raza municipiului Botoşani, dar doar o parte dintre acestea sunt însemnate, obligativitatea marcării fiind prevăzută şi de Legea 481 din 2004, republicată, Legea Protecţiei Civile. Astfel de semne au fost trecute în special pe blocurile construite după anul 2000, cum ar fi cele din ANL Bucovina şi Cişmea. După căderea regimului comunist însă, cei care au ridicat clădiri nu prea au mai luat în considerare faptul că ar trebui să amenajeze şi astfel de spaţii, care să protejeze populaţia în cazul unui atac cu bombă sau aerian.
În Botoşani, o parte dintre aceste adăposturi au devenit boxe pentru proprietarii de apartamente, legea perminţând de altfel că "pot fi utilizate pentru alte destinatii, cu respectarea normelor tehnice, cu obligatia de a fi eliberate in situatii de urgenta in maximum 24 de ore si cu informarea prealabila a centrelor operationale din cadrul serviciilor de urgenta profesioniste". Ceea ce nu au voie însă să facă cei care folosesc aceste spaţii este să aducă modificări sau să le compartimenteze.
"Aceste adăposturi reprezintă un mijloc de apărare a populaţiei în cazul unui atac aerian. Sunt construite în perioade diferite, din 1978 cele mai vechi, în zona Elie Radu, până la cele din 2001-2004 din zona ANL-urilor. Suntem obligaţi să le menţinem în stare de funcţionabilitate. Putem să le dăm în chirie, să le dăm în concesiune, chiar încheiem anumite convenţii, cetăţenii le pot folosi dar nu le pot aduce modificări", a precizat Sorin Curcă, şeful Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă al municipiului Botoşani.
Adăposturile au fost gândite ca nişte locuri în care cetăţenii să se poată refugia în cazul unui atac, şi unde să poată supravieţui o vreme, dacă au provizii. Buncărele au fost amenajate după anumite norme, cu pereţi din beton armat, accesul în ele făcându-se pe uşi metalice, rezistente la suflul exploziei. În aceste adăposturi există şi toalete şi rezervoare pentru apă şi, în mod normal, ar trebui să existe şi unelte pentru deblocare, dar acestea au fost furate. În cazul în care uşa de acces s-ar bloca, adăposturile sunt prevăzute şi cu ieşiri de salvare.
"Am crezut că e A de la ANL"
La fel de adevărat este însă şi faptul că în aceste spaţii nu s-a investit niciodată, o parte dintre ele fiind aproape inutilizabile. Fondurile ar trebui alocate de administraţiile publice locale.
În unele oraşe din ţară, de curând au început să fie însemnate blocurile în care sunt astfel de adăposturi, cum ar fi la Bucureşti.
La Botoşani, acolo unde există astfel de semne, lumea nu ştie ce reprezintă.
În ANL Bucovina, un cetăţean ne-a spus că semnul vine de la ANL.
“Am văzut semnul dar nu am stat să mă gândesc ce ar putea să reprezinte. Am crezut că e A de la ANL, dat fiind că e un cartier în care s-au construit astfel de blocuri", a spus botoşăneanul. Alţi cetăţeni au vrut să strice ieşirile de salvare, crezând că sunt doar nişte simple plăci de beton.
Buncărele sunt periodic verificate de specialişitii Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de urgenţă.
Punctul de comandă, ca acum patru decenii!
“Adăposturile de protecţie civilă sunt realizate atât la o serie de blocuri de locuinţe şi spaţii de locuit, case, precum şi la diferite instituţii. Toate aceste adăposturi sunt în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale, respectiv primăriilor sau a instituţiilor. Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă are evidenţa acestor spaţii şi facem controale privind întreţinerea şi utilizarea acestora. Unele sunt date spre folosire diverşilor cetăţeni sau operatori economici. Noi în fiecare an transmitem către Primăria Municipiului Botoşani şi către primăriile celorlalte localităţi necesitatea de a avea în vedere alocarea unor resurse financiare", ne-a declarat colonelul Radu Anton, şeful Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Botoşani.
Punctul de comandă al tuturor acestor adăposturi se află la subsolul unui bloc din municipiu, la câţiva metri în subteran.
De cum păşeşti în incinta acestuia, te întorci în timp cu 30-40 de ani. Toate camerele amenajate pentru diverse activităţi, cum ar fi camera de şedinţe, încăperea în care se află instalaţia de filtro-ventilaţie, cea în care se află panoul de comandă, dormitoarele, sala cu hărţi, sau centrala telefonică, păstreză amprenta comunistă. Chiar dacă aparatura este veche, şeful SVSU Botoşani, Sorin Curcă, ne asigură că este funcţională.
În cazul unei stări de calamitate, aici este locul unde ar trebui să se adune toţi cei care fac parte din Comitetul Local pentru Situaţii de Urgenţă, în frunte cu şefii urbei. Ultima dată, punctul de comandă, care are 260 de metri pătraţi, a fost folosit pentru o şedinţă a Comitetului, acest lucru întâmplându-se în urmă cu doi ani. Totuşi, în acest loc se adună uneori şi membrii Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă, pentru instruire.
Aceste adăposturi au fost amenajate într-o anumită concepţie de ducere a războiului, cu arme nucleare, chimice, ori realităţile din zilele noastre nu mai corespund deloc cu acele perioade.
În aceste condiţii, este greu de crezut că în cazul unui accident chimic, radiologic, în lipsa unor investiţii care să corespundă necesităţilor actuale, populaţia ar fi protejată în astfel de buncăre.
Cu toate acestea, ele există, există şi cadru legislativ care reglementează funcţionarea lor, şi atâta vreme cât nu se decide altceva spaţiile trebuie să îşi păstreze destinaţia pentru care au fost construite. Iar în caz de necesitate ar trebui să adăpostească zeci de mii de botoşăneni.
(Un material de Claudia Luca. Foto: Ionuţ Tăbultoc)
