Rezultatele contradictorii ale studiilor care s-au făcut, de-a lungul timpului, pe această temă, i-au speriat şi mai tare pe oamenii care trăiesc sau muncesc cu antenele deasupra capului. Acuzând dureri de cap, oboseală sau alte tulburări, unii dintre ei s-au apucat să le demonteze singuri sau i-au dat în judecată pe operatorii care le-au amplasat fără acordul lor.

În ţara noastră, legea nu îi obligă pe operatorii de telefonie să amplaseze antenele la o anumită distanţă faţă de locuinţe, şcoli şi spitale, aşa cum se întâmplă în multe ţări UE (200 m de locuinţe şi 500 m de spitale şi şcoli). De cele mai multe ori, antenele sunt amplasate tocmai pe terasele blocurilor de locuinţe sau ale spitalelor, relateaza evz.ro

Pentru instalarea echipamentelor e nevoie de autorizaţii de la o serie de instituţii - Ministerul Mediului, al Telecomunicaţiilor, Direcţia de Sănătate Publică, primării - şi de acordul majorităţii locatarilor, de care se ţine cont cel mai puţin. Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii efectuează regulat măsurători, pentru a stabili dacă radiaţiile se încadrează în limitele legale. Efectele lor asupra sănătăţii sunt însă destul de controversate.

Proteina anti-cancer

Într-un studiu efectuat de Institutul de Sănătate Publică, se precizează că antenele GSM produc radiaţii care penetrează ţesutul uman şi provoacă încălzire locală, fapt ce poate inhiba acţiunea unei proteine (P53), cu rolul de a repara defectele ADN-ului şi, implicit, de a preveni apariţia cancerului. Oamenii de ştiinţă au ajuns să le asemene "cuptoarelor cu microunde deschise".

Cu alte cuvinte, "atât timp cât această proteină nu mai poate repara ADN-ul, există posibilitatea apariţiei malformaţiilor celulare, care, în timp, duc la cancer", după cum explică Irma Eva Csiki, cercetător ştiinţific principal la ISP. De cealalată parte, Dag Bjorklof, profesor la Universitatea Tehnică Lulea (Suedia) şi unul dintre cei mai reputaţi specialişti europeni din acest domeniu, consideră că pericolul este mult mai mare la telefoanele mobile decât la antene. Dacă o antenă poate emite un câmp electromagnetic de 1W pe metru pătrat, telefonul mobil ajunge şi la 50-60 W.

O serie de măsurători efectuate, în intervalul 2005- 2007, de Institutul de Sănătate Publică, în 817 puncte (inclusiv în vecinătatea antenelor amplasate pe terasele unor blocuri), au arătat că valorile radiaţiilor s-au încadrat în limitele normale impuse de lege.

10% din salariul de bază este sporul de radiaţii pe care îl primesc angajaţii care îşi desfăşoară activitatea în clădiri cu antene

Avem o lege prea permisivă

În România, valorile admise ale puterii câmpului electromagnetic sunt de aproape zece ori mai mari decât cele specificate de prof. Bjoklof. Un ordin al Ministrului Sănătăţii din 2006 admite valori ale radiaţiilor cuprinse între 4,5-9 W/mp, mult mai mari faţă de cele admise în alte ţări, precum Rusia- 0,05 W/mp, Australia-0,5 W/mp sau Italia- 1W/mp.

Reprezentanţii Asociaţiei Operatorilor Mobili din România îi liniştesc pe cei care locuiesc la ultimele etaje ale blocurilor, spunând că "semnalul antenelor este emis pe orizontală, fiind puternic atenuat pe măsură ce distanţa faţă de aceasta creşte. Perimetrul în care antena emite cu putere maximă este de 6 metri, dincolo de acestă zonă suntem în siguranţă".