"PărinÅ£ii mei lucrau în Italia de când eram mică. Am crescut cu bunicii într-o comună de lângă IaÅŸi, apoi în clasa a cincea m-au adus în Sicilia. M-au înscris în clasa a cincea, deÅŸi habar nu aveam limba italiană. Cum mama lucra ca îngrijitoare la o familie de profesori pensionari, m-au lăsat în grija fiicei lor care avea un fiu de vârsta mea, dar la o ÅŸcoală diferită.
La început pricepeam lucrurile doar din expresia feÅ£ei lor. Apoi, încetul cu încetul am înÅ£eles mai mult. Doamna învăţătoare din România era suplinitoare la noi în sat ÅŸi noi eram tare fericiÅ£i cu ea. Am învăţat uÅŸor ÅŸi avea răbdare cu noi, ne plăcea la ÅŸcoală fiindcă eram doar 20 de copii între clasa pregătitoare ÅŸi clasa a IV-a. Ca mine cu părinÅ£ii plecaÅ£i eram cinci. Fiecare rămas cu bunicii.
O dată, îmi amintesc că învăţătoarea Dora ne-a adus o hartă a lumii ÅŸi ne-a arătat unde au plecat părinÅ£ii noÅŸtri să lucreze: în Italia, în Spania, în ScoÅ£ia ÅŸi în Irlanda. Nu mi se părea departe pe hartă. Abia când am venit cu autobuzul împreună cu mama mi s-a părut tare departe.
Era vară spre toamnă, dar în Sicilia lumea era la mare, la plajă. Când am început ÅŸcoala, mama nu a cumpărat flori, aici nu se obiÅŸnuieÅŸte să se dăruiască la învăţătoare ÅŸi la profesori. Mi s-a părut ciudat că nu era nici un fel de festivitate. Eu mă îmbrăcasem cu haine noi, eram emoÅ£ionată.
Apoi am văzut că nu aveam doar o învăţătoare, ca acasă, erau cinci. Mă gândeam că poate nu s-au împărÅ£it clasele. Si după fiecare oră nu era o pauză. Era doar la mijlocul orelor o pauză cât să mergem la toaletă ÅŸi să mâncăm ceva. Aici stăteam cinci ore, dar în timpul orelor nu se auzea "bâzâitul muÅŸtelor", ci o gălăgie destul de obositoare a colegilor de clasă. Doar dacă vreo învăţătoarea ameninÅ£a că vine directorul ÅŸcolii se mai calmau.
Mi-au dat pentru patru săptămâni un profesor ajutător, un tânăr italian care vorbea foarte bine româneÅŸte. Fabio m-a ajutat foarte mult. N-am avut dificultăţi, fiindcă aici când te ascultă, te mai ajută cu întrebările, dar la matematică eram foarte bună.
Toate învăţătoarele remarcaseră că eram foarte educată ÅŸi ascultătoare. Eu abia aÅŸteptam vara să mă duc în România să-i spun învăţătoarei Dora că e mai uÅŸoară ÅŸcoala aici, dar că îmi lipsesc tare jocurile din pauză sau poveÅŸtile pe care ni le citea când eram cuminÅ£i.
Matematică
La gimnaziu am excelat tot la matematică, dar mi-a plăcut şi profesoara de geografie şi am rugat-o să ne arate pe hartă unde au emigrat sicilienii. Ne-a arătat şi ne-a povestit că viaţa de emigrant nu este uşoară şi m-a rugat să le povestesc ceva din ţara mea.
La liceu am ales ramura reală, fiindcă un frate de-al mamei era profesor de matematică ÅŸi m-a ajutat pe skype să înÅ£eleg mai uÅŸor problemele. În fiecare an îmi trimiteau de acasă cărÅ£i de matematică cu diverse probleme de rezolvat.
Fratele mamei predă în Olanda. Acolo se predă "un trunchi comun" adică o matematică pe înÅ£elesul tuturor, dar elevii sunt observaÅ£i de un psiholog care observă ce tendinÅ£e ÅŸi priceperi are copilul ÅŸi îl mută într-o clasă adaptată nevoilor lui. Dacă elevul este înclinat spre matematică va studia mai multă matematică decât alte discipline.
În Italia nu se face aÅŸa. Chiar dacă în clasă se întâmplă să ai un coleg cu probleme (există foarte puÅ£ine ÅŸcoli speciale), materia se va face mai încet pentru a putea asimila ÅŸi cel care face paÅŸi mai mici. De altfel sunt mai puÅ£in competiÅ£ionali ca cei din România, care participă la diferite întreceri, concursuri ÅŸi aÅŸa mai departe.
Prietenii mei sunt de diverse naÅ£ionalităţi: italieni, ucrainieni, ruÅŸi, marocani, tunisieni. E mai uÅŸor să te înÅ£elegi cu cei de origine străină, fiindcă avem cam acelaÅŸi stil de viaţă, locuim în aceleaÅŸi zone cu chirie, nu avem aceaÅŸi disponibilitate ca cei localnici la petrecerea timpului liber. Pentru a te distra aici e mai greu, nu prea se joacă afară… Îmi lipseau dealurile copilăriei, prietenii de joacă, câinele bunicii, soba cu lemne, fiindcă aici au sobiÅ£e pe butelie fiind mai cald.
În timpul liber îl mai ajutam pe tata la cules măsline, că lucra la o moară de măsline, sau la mandarine ÅŸi portocale. AÅŸa mi-am făcut banii pentru laptop. Noi, copiii de emigranÅ£i ne bucurăm ÅŸi apreciem sacrificiile părinÅ£ilor. Acum sunt studentă la matematică la Palermo, dar tot unchiul meu din Olanda mă ajută. Am doar o fată mai bună decât mine, care are mama japoneză.
La liceu mi-am făcut prieteni adevăraÅ£i, deja limba pentru mine era foarte simplă. PărinÅ£ii sunt mândri de mine dar unchiul meu îmi spune mereu că trebuie să ÅŸtiu mai mult. Cred că voi pleca în Olanda pentru master ÅŸi apoi voi vedea unde voi putea lucra să-mi ajut ÅŸi eu părinÅ£ii. Diplomele din România se recunosc greu în Uniunea Europeană, deÅŸi mulÅ£i absolvenÅ£i sunt foarte buni".
