A doua zi după Botezul Domnului, Sfinții Părinți ai Bisericii au rânduit a se prăznui Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, căci se cădea a cinsti cu praznic pe cel ce a slujit la taina Botezului dumnezeiesc, punând mâna sa pe creştetul Stăpânului. Sfântul Proroc Ioan a descoperit cel dintâi lumii, după semnul ce i s-a dat de sus, că Hristos-Domnul este adevăratul Mesia, trimisul lui Dumnezeu Cel mult aşteptat să vină să ne curețe, să ne sfințească şi să ne mântuiască. Sfântul Ioan a fost Proroc şi Înaintemergător al Domnului, pecetluit fiind cu această chemare încă de la venirea sa pe lume, printr-o naştere minunată, vestită de înger (Luca 1, 17; 76).

El face ceea ce predică, prin înfrânarea şi viaţa de jertfă pe care o duce; îmbrăcat în haină aspră de păr de cămilă, nemâncând pâine, nici bând vin (Matei 3, 4; Luca 7, 33), hrănindu-se doar cu lăcuste şi miere sălbatică, precum un adevărat înger în trup. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul este reprezentat în unele icoane având două aripi mari la spate, ce amintesc de cuvintele profetului Maleahi „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu și va găti calea înaintea feţei Mele” (Maleahi 3, 1). Pictat în acest fel, Sfântul Ioan nu este doar un simbol al mesagerului, ci și al vieții ascetice a unui „înger pământesc și om ceresc”.

Mântuitorul Însuşi îl cinsteşte pe Sfântul Proroc Ioan Botezătorul ca pe un adevărat profet zicând: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie?... Un proroc? Da, zic, vouă, şi mai mult decât un proroc... Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11, 7; 9; 11).