Puterea politică pare descumpănită. Ce atitudine să ia împotriva a 20.000 de tineri din București și alți vreo 20.000 din țară care nu cer pensie, măriri de salarii, nu cer găleți, făină, zahăr și bani de mici și bere? Ei nu sunt șomeri, nu vor slujbe și case, nu vor funcții sau contracte cu statul din care să se îmbogățească peste noapte.

Nu vor decât să li se restituie țara pe care politicienii au amanetat-o în interesul lor personal. Au așteptat să se maturizeze, poate au sperat, copii fiind, că vom face noi asta în locul lor. N-am făcut-o din frică, lașitate, comoditate astfel încât azi tinerii noștri își dau examenul de maturitate, preluând lupta pe care noi am abandonat-o. Și, după opinia mea, pare că au luat examenul cu magna cum laude.

Tinerii care manifestă vor o viață decentă, vor să muncească fără să aibă griji că vreun nemernic cocoțat în vârful puterii le va ciunți munții, le va otrăvi apele, le va cianura viitorul. Vor dezvoltare dar una în condiții firești, oneste, în care omul și natura e pus mai presus de bani, șpăgi și interese meschine.

Vor o viață aici, în România! Dacă v-ați îndoit până acum că există patriotism, iată dovada că acest sentiment există. Patriotismul lor nu este de paradă, nu-și pun bentiță pe frunte doar ca să-i afle presa și să facă o știre din asta, patriotismul lor se traduce în dorința de a trăi aici, pe meleagurile în care trăiesc părinții lor și în care își au îngropați strămoșii.

Au un bun simț care vă descumpănește, nu? Nu sunt violenți, nu țipă, nu înjură, nu-i interesează dreapta sau stânga, singurul lor scop este ca acei oameni care își asumă conducerea țării să o facă în interesul lor și al celorlalți cetățeni români, nu în interesul particular al unor companii sau al propriului buzunar. V-ar place să fie violenți ca să puteți interveni cu forța și să manipulați simpatia de care se bucură din partea noastră!

E mult mai ușor să tratați cu minerii. Personal, sunt alături de sărăcia și nevoile în care trăiesc oamenii din Roșia Montană (și nu numai), le înțeleg durerile dar și ei trebuie să înțeleagă. Să înțeleagă că nu tinerii sunt vinovați pentru sărăcia și nevoile lor. Să înțeleagă că de 23 de ani în România s-au rotit la conducere și dreapta și stânga și că nici una nu a fost capabilă să le ofere soluții durabile de dezvoltare și nu promisiuni de azi pe mâine. Să înțeleagă că negocierea cu un guvern al unui partid care i-a transformat în 1990 în criminalii manifestanților din Piața Universității nu poate fi decât un fiasco, un alt mod de manipulare. Să înțeleagă că tinerii n-au nimic cu ei, sunt împotriva acestor politici care de mult nu mai reprezintă interesul național. Să înțeleagă că deciziile lor care se pliază pe dorințele veroase ale unor companii cărora nu le pasă de acest tărâm, nu le va face viața mai bună și în nici într-un caz pe cea a fiilor și nepoților lor.

În fața bunului simț al acestei generații merită să ne scoatem pălăria.

Autor: Lili Craciun, justitieoarba