Grigore Antipa, fiul avocatului Vasile Antipa ÅŸi al ZoiÅ£ei Nicolau, s-a născut la BotoÅŸani în ziua de 27 noiembrie 1867. A copilărit în casele părinteÅŸti din Strada Harapului (în prezent Bd. Eminescu). La vârsta de numai doi ani, Grigore Antipa a rămas orfan de tată. Grija creÅŸterii ÅŸi educării lui Grigore ÅŸi a fratelui său Nicolai Leon au rămas în seama mamei (ZoiÅ£a Antipa) pe care mai târziu, cei doi fii o apeciau că a fost o femeie "inteligentă, înÅ£eleaptă, bună ÅŸi sfântă"; peste alÅ£i patru ani Grigore a rămas orfan ÅŸi de mamă. MoÅŸ Panaite-unchiul de mamă a devenit tutorele celor doi băieÅ£i.
Ca ÅŸi fratele său, Grigore Antipa a urmat cursurile ÅŸcolii lui Ion Mărgineanu (casa Goilav), iar în toamna anului 1878 a fost înscris la Institutul Academic din IaÅŸi, considerat pe atunci cel mai bun liceu din Moldova. A făcut parte dintre tinerii care frecventau "Societatea de Medici ÅŸi NaturaliÅŸti" precum ÅŸi Muzeul de Istorie Naturală, înfiinÅ£ate de către Dr. Iacob Stanislau Cihac ÅŸi Mihai Zotta, unul dintre primii naturaliÅŸti români.
Pe toată perioada studiilor liceale, întocmai ca ÅŸi fratele său, Grigore Antipa a avut ÅŸansa de a fi elevul unor dascăli deosebiÅ£i, dintre care însă, Grigore Cobălcescu a avut o influenţă deosebită. Grigore Antipa a susÅ£inut examenul de bacalaureat în 1885, iar în toamna aceluiaÅŸi an s-a înscris la Facultatea de ÅžtiinÅ£e ÅŸi Medicină a Universităţii din IaÅŸi, la secÅ£ia de ÅžtiinÅ£e Naturale.
Convins de fratele său Nicolai, Grigore întrerupe cursurile universităţii ieÅŸene ÅŸi pleacă împreună cu acesta la Jena, unde devine timp de ÅŸase ani, elevul conÅŸtiincios al celebrului profesor Ernst Haeckel, înfocat susÅ£inător al teoriei evoluÅ£ioniste ÅŸi fondatorul Muzeului Filetic, la a cărui dotare cu exponate avea să contribuie ÅŸi Grigore Antipa, în calitate de director al Muzeului NaÅ£ional de Istorie Naturală din BucureÅŸti. (sursa aici)
La 9 martie 1891 Grigore Antipa ÅŸi-a susÅ£inut examenul de doctorat, Ernst Haeckel acordându-i menÅ£iunea Summa Cum Laude, acordată doar de trei ori în cariera sa.
În august 1892, ajuns acasă, Grigore Antipa obÈ›ine o întrevedere cu regele Carol I, înmânandu-i un memoriu dedicat "introducerii pisciculturii raÅ£ionale în apele României". Impresionat, suveranul îl recomanda lui Petre Carp (ministrul Agriculturii ÅŸi Domeniilor) pentru ocuparea postului de director general al Pescăriilor Statului, lui Take Ionescu (ministrul Cultelor) pentru funcÅ£ia de director al colecÅ£iilor zoologice din cadrul Muzeului de la Universitate ÅŸi generalului Ion Lahovary (ministru de Război) pentru a-i permite îmbarcarea pe navele militare care plecau pe Marea Neagră.
Astfel, la nici 25 de ani, Antipa preia conducerea Pescăriilor Statului, unde va rămâne director până în 1914, ÅŸi directorul SecÅ£iei de Zoologie a Muzeului. În anul 1903, Grigore Antipa prezinta lui Sturza un memoriu în care demonstra necesitatea existenÈ›ei unei clădiri special construite pentru "un Muzeu de Istorie Naturala demn de capitala țării".
Primele săli ale Muzeului din Bucuresti s-au deschis oficial la 24 mai 1908 în prezenÅ£a Regelui Carol I, a Principesei Maria ÅŸi a importante personalităţi ale lumii ÅŸtiinÅ£ifice, culturale ÅŸi politice de atunci. Astfel, pentru prima dată în lume Muzeul din BucureÅŸti expunea dioramele – vitrine tridimensionale, în care speciile erau prezentate pe categorii de habitate, în posturi naturale ÅŸi proiectate pe un fundal pictat. Succesul de care s-a bucurat acest mod de prezentare a făcut ca dioramele să fie un exemplu urmat si de alte muzee din lume.
Muzeul pe care l-a organizat ÅŸi pe care l-a condus vreme de 51 ani i-a fost marelui Grigore Antipa – cămin ÅŸi laborator de studiu, loc de odihnă ÅŸi arie de manifestare pluri-profesională.
Grigore Antipa a înfiintat în 1932 Institutul Biooceanografic din Constanta, cu cele doua rezervatii si statiuni de cercetari, cea de la Agigea si cea de la capul Caliacra (prima este azi departe de mare, iar rezervatia a fost distrusa, a doua este în ruine, dar rezervatia mai exista). Institutul Biooceanografic din Constanta a fost transformat în 1949 în Statiunea de Cercetari Maritime si Proiectari Piscicole, înglobata în 1970 în Institutul Român de Cercetari Marine.
