Raşela, pe patul de moarte:
- Iţic, trebuie să-ţi mărturisesc ceva. Strulica ăsta mic, copilul
nostru, nu e al tău.
- Dar cu cine l-ai făcut?
- Cu studentul care a fost în gazdă la noi.
- Cum l-ai convins?
- I-am dat bani.
- De unde ai avut banii?
- Din buzunar, de la tine.
- Şi atunci de ce zici că nu e al meu?!